Catalin Ipodiaconul, Omul

  Dumnezeu a facut pe om inocent, drept, virtuos, lipsit de suparare, fara de grija, luminat cu toata virtutea, incarcat cu toate bunatatile, ca o a doua lume, pamantesc si ceresc, vremelnic si nemuritor, vazut si spiritual, la mijloc intre maretie si smerenie…iata atributele omului vazute de sfantul Ioan Scararul de  care  fratele nostru , Catalin Ipodiaconul,  s-a invrednicit. Sufletul ii era transparent : bun, iubitor, sensibil, milos, echilibrat; in preajma lui iti placea sa fii mereu.

 Catalin Ipodiaconul partea cea buna si-a ales care nu se va lua de la el

(Luca 10,42)

 Dupa terminarea orelor de lucru, drumul sau era catre si pentru biserica Domnului nostru Iisus Hristos pe care a iubit-o si careia i s-a jertfit . Ca si ipodiacon era prezent la toate slujirea. In toate zilele de sarbatoare, ca si in ajunul lor, venea intotdeauna primul. Era foarte serios, abia daca isi permitea un mic zambet in timpul sfintelor slujbe. Alerga mult in toate directiile. Cine vrea sa cunoasca «bucataria» unei parohii, va afla cat de multe lucruri sunt de facut ca totul sa functioneze bine. Catalin nu s-a crutat .

                                       De ce l-am iubit toti pe Catalin?

 Sfântul Isaac Sirul, la întrebarea „ce e desavarsirea?" raspunde ca este „o prapastie de smerenie, un adanc de smerenie", adica o lansare în smerenie pana la masurile posibile omului. "Catalin era dintre acei oameni care aveau multa simplitate si credinta. Vorbele lui  erau blande si bune : "  frate, poti sa vii? "  ne chema uneori la intrunirile consiliului parohial intelegand dinainte slabiciunile noastre. Nici urma de afectare, nici urma de indiferenta, ci doar sensibilitate, delicatete, imensa disponibilitate. Telefonul sau era mereu deschis. Relatia cu el era directa si sincera; raspundea tuturor cu precizie. Iti era si tata si frate si prieten, caci smerenia sa si rabdarea erau pe masura tuturor.

Cine il poate inlocui pe Catalin? El era omul jertfei ce-si lua asupra sa corvoadele, atat de prezent in biserica, incat si acum il simtim printre noi!

                                                 Unde este tanti Stela?

 « Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: ,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.(Galateni 5,14)». Firesc in felul sau de a fi era sa se preocupe de toti si de tot. Fara grija fata de sine, sfanta biserica si aproapele se aflau in prim planul atentiei sale, discret, abia sesizabil. « Ci tu, cand faci milostenie, sa nu stie stanga ce face dreapta » (Mt6,3), asa era Catalin. Posibil ca nici nu ati sesizat absenta lui tanti Stela in prima banca din fata catapetesmei. Tanti Stela nu poate veni singura, iar Catalin nu mai este…

                                               Bogat

 Catalin traia plinatatea credintei. Ea este stiinta vietii si Dumnezeu o trimite acelora care o cauta (Georges Barbarin). Darurile spirituale nu vin la intamplare numai pentru ca ne-am gandit sa le avem, spune Virgil Maxim in cartea sa, «Imn pentru crucea purtata»: « Imparatia Cerurilor se ia cu sila (cu asaltul vointei noastre lucratoare), iar cei ce se silesc (cei ce dau asaltul), aceia castiga. Si cel ce cauta, afla (pe Dumnezeu), celui ce bate, i se va deschide (usa dragostei) si cel ce cere, capata (binecuvantari pline de daruri)» .

Astfel s-a imbogatit Catalin Ipodiaconul cu toate cele bune.

                   Incercarile prin care treci nu te fac nici mai bun , nici mai rau, ci te arata asa cum esti (Virgil Maxim)

 Pe patul de suferinta Catalin Ipodiaconul a rabdat cu credinta tare. Cand s-a putut ridica l-am vazut cu totii in sfantul altar spre uimirea si bucuria noastra nespusa.“ Nimeni nu ma poate desparti de biserica” spunea acelora care il sfatuiau sa se crute. «A dat sange si a luat Duh».In timpul vizitelor pe care le primea era chiar smecheros cu cate unii, incercand tot el sa ii faca sa zambeasca, dupa ce va fi fost coborat in abisurile suferintei.

                 Acolo unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta (Mt6,21)

 « Fratilor, ne spunea  suferind, biserica noastra este ca un copil, trebuie s-o facem sa creasca ». Daca vreti, reflectati un minut la acest indemn si chiar daca nu l-ati cunoscut pe Catalin Ipodiaconul, Omul, ii veti intui jertfelnicia…

 « Cata dumnezeire am reusit sa inglobam in noi in viata de aici, Hristos va adauga din dragostea Sa (pentru sluga buna si credincioasa) «o masura plina, scuturata, indesata si cu varf »(parintele Nicolae Steinhardt)

 Asemenea manastirii din balada Mesterului Manole, biserica noastra, Sfintii Arhangheli, isi are jertfa sa. Nimic nu poate dura daca nu este insufletit de jertfa!                      

                                                                   In amintirea lui Catalin,

Vera Maftei

Aprilie 2007

Design by Andrei