Parohia Ortodoxa Sfinţii Arhangheli Mihail si Gavriil are propriul locas de cult, la adresa 2430 Avenue Charland, Montréal, QC, H1Z 1C1.
     
    Sprijiniţi biserica!  
    Inchirierea sălii parohiale pentru recepţii  
    Cum să ne pregătim să venim la biserică  
    Cuvīnt de Īnvăţătură  
    Īn Memoria lui Cătălin Ipodiaconul  
Anul Māntuirii 2015
Vineri 29 Mai
Preacuvioasa muceniţă Teodosia cea din Constantinopol

Predică la Duminica a 7-a după Paşti; - a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic
Despre păstrarea dreptei credinţe   - Părintele Ilie Cleopa

     Şi Trei sīnt care mărturisesc īn cer: Tatăl, Cuvīntul şi Duhul Sfīnt şi Aceşti trei Una sīnt!

(Ioan 5, 7)

             Hristos a īnviat !
             Iubiţi credincioşi,

            Astăzi, īn Duminica a 7-a după Sfintele Paşti, Biserica Ortodoxă prăznuieşte primul Sinod Ecumenic al lumii creştine, care a avut loc īn anul 325 īn oraşul Niceea, pentru a condamna erezia, adică īnvăţarea greşită, eretică a lui Arie. Sinodul s-a organizat de Sfīntul Īmpărat Constantin cel Mare cu mama sa Elena, la cererea Sfinţilor Părinţi de atunci, fiind primul īmpărat creştin din lume (306-337).

          Ce este un sinod ecumenic? Este adunarea tuturor marilor ierarhi ortodocşi - episcopi, mitropoliţi şi patriarhi din toată lumea, cu scopul de a discuta unele īnvăţături de credinţă creştină neclare īncă, şi de a le fixa īn legi fixe, neschimbabile, numite dogme. De asemenea, un sinod ecumenic judecă şi condamnă toate abaterile

de credinţă, străine de īnvăţătura Sfintei Evanghelii şi a Sfinţilor Părinţi şi exclude din Biserică, adică dă anatema, pe toţi ereticii care sfīşie unitatea de credinţă a Bisericii, simbolizată prin cămaşa de in a Domnului, făcută dintr-o sigură bucată, cum zice īn Sfīnta Evanghelie: Cămaşa era fără cusătură, de sus ţesută īn īntregime (Ioan 19, 23). Prin cuvīntul "sinod" īnţelegem adunare, consiliu; prin cuvīntul "erezie" īnţelegem părerea sau īnvăţătura particulară a cuiva despre Dumnezeu, īmpotriva īnvăţăturii adevărate a Bisericii lui Hristos.

        De ce a avut loc Sinodul I Ecumenic? Care a fost pricina care i-a silit pe Sfinţii Părinţi să se adune la un loc şi să apere dreapta credinţă? Pricina a fost apariţia unui mare eretic, anume Arie, care īnvăţa pe creştini o credinţă nouă, zicīnd că Fiul lui Dumnezeu nu ar fi de o fiinţă cu Tatăl şi că a "fost un timp cīnd Fiul nu era". El numea pe Iisus Hristos "creatură superioară", "cea dintīi dintre creaturi". Acest eretic era un preot din Alexandria Egiptului, foarte mīndru şi neascultător, īnsă bun predicator, care a trăit īn secolele III-IV. Erezia lui s-a răspīndit īn cīţiva ani atīt de mult īncīt rupsese Biserica īn două şi ameninţa să se răspīndească īn tot imperiul roman de răsărit şi de apus.

Sfinţii Părinţi, nemaiputīnd răbda hulele lui Arie īmpotriva Mīntuitorului şi a Preasfintei Treimi, au cerut ajutorul drept credinciosului īmpărat Constantin cel Mare, ca să contribuie cu puterea sa imperială la liniştirea Bisericii lui Hristos şi condamnarea īnvăţăturii hulitoare a lui Arie şi a discipolilor săi. Inspirat de Duhul Sfīnt, marele īmpărat creştin a hotărīt să organizeze primul Sinod Ecumenic la Niceea īn anul 325 pe cheltuiala imperiului, fiind invitaţi toţi marii ierarhi ai Bisericii creştine din Răsărit şi din Apus. Astfel au luat parte 318 Sfinţi Părinţi la care s-a adăugat şi o delegaţie a Papei Silvestru I al Romei, pentru că pīnă īn anul 1054, Biserica creştină era una, nedespărţită īn două - cea Ortodoxă de Răsărit şi cea Romano-Catolică de Apus. De aceea şi sinoadele pīnă la dezbinarea Bisericii se numesc "ecumenice", adică generale, pentru că au luat parte la ele şi ierarhi din partea Bisericii Romei.

Sinodul de la Niceea a fost deschis chiar de Sfinţii Īmpăraţi Constantin şi Elena şi a durat toată vara. Īn timpul sinodului, la care a fost de faţă şi ereticul Arie cu ai lui, Sfinţii Părinţi s-au ostenit mult să īntoarcă pe eretici la ortodoxie, dar ei n-au vrut să asculte. Ba s-a īntīmplat ca īn timpul discuţiilor, Sfīntul Ierarh Nicolae să-i dea o palmă lui Arie căci nu putea răbda hulele lui. Atunci Sfīntul Constantin cel Mare a poruncit să i se ia omoforul şi Evanghelia şi să fie aruncat īn temniţă pentru că a īndrăznit să lovească. Noaptea īnsă i s-a arătat Mīntuitorul īn temniţă şi i-a dat din nou Evanghelia īn mīini, iar Maica Domnului i-a pus omoforul pe piept. Dimineaţă, auzind īmpăratul acestea, l-a adus pe Sfīntul Nicolae iarăşi la sinod şi īşi cereau iertare toţi de la el, văzīnd rīvna şi răbdarea lui pentru credinţă.

La fel şi Sfīntul Ierarh Spiridon, căutīnd să lămurească pe Arie despre taina Preasfintei Treimi şi cum că toate cele trei persoane sīnt de o fiinţă şi de aceeaşi cinste, a luat o cărămidă arsă şi, făcīnd semnul sfintei cruci, cīnd a strīns cărămida, focul care a ars-o s-a ridicat īn sus, apa a curs pe pămīnt şi lutul a rămas īn mīna lui. Cărămida era simbolul Preasfintei Treimi. Focul īnchipuia pe Tatăl, lutul pe Fiul īntrupat şi apa pe Duhul Sfīnt, Mīngīietorul care a fost trimis īn lume.

Īn timpul sinodului cei 318 Sfinţi Părinţi au dat anatemă pe ereticul Arie şi īnvăţăturile sale hulitoare de Dumnezeu. Părinţii au dogmatisit că cele trei persoane ale Preasfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfīnt, sīnt de o fiinţă şi nedespărţite. Tot la acest sfīnt sinod s-a īntocmit partea īntīi a Crezului, primele şapte articole despre Tatăl şi Fiul. Ultimile cinci articole despre Sfīntul Duh aveau să se īntocmească la Sinodul II Ecumenic din anul 381. Crezul cuprinde pe scurt dogmele credinţei ortodoxe, şi se rosteşte zilnic īn biserici şi prin casele creştinilor ca o mărturisire a dreptei credinţe apostolice.

Iubiţi credincioşi,

Cu toate că ereticul Arie, cel mai mare eretic din lumea creştină, ca şi eresul său, au dispărut, de-a lungul secolelor Biserica lui Hristos a fost lovită mereu de noi secte şi erezii, unele mai periculoase decīt altele. Cea mai grea dezbinare a Bisericii creştine a fost īn anul 1054 cīnd a avut loc marea schismă (ruptură) īntre Răsărit şi Apus, luīnd astfel naştere două Biserici separate: cea Ortodoxă cu centru la Constantinopol şi cea Romano-Catolică cu centru la Vatican (Roma). La rīndul ei Biserica Catolică a mai fost lovită de īncă două eresuri şi sciziuni. Este vorba de eresul lui Luther, al doilea Arie, şi de Calvin din secolul al XVI-lea, urmaţi după aproape un secol de schisma anglicană din secolul al XVII-lea.

Primul eres a cuprins aproape integral ţările din nordul Europei, aşa numitele ţări protestante; iar religia anglicană s-a răspīndit īn Anglia, America de Nord şi Australia, formīnd Biserica anglicană.

Vedeţi cum a reuşit satana să rupă cămaşa lui Hristos, adică să dezbine şi să sfīşie unitatea Bisericii īntemeiată de El? Noi toţi mărturisim "o credinţă, un Domn, un botez", īnsă datorită mīndriei şi īncepătorilor de eresuri, care au schimbat īnvăţătura de credinţă ortodoxă, apostolică, cu dogme noi după mintea lor, precum şi din cauza păcatelor noastre ale tuturor, au apărut īn ultimele secole mai multe Biserici creştine - două apostolice - cea Ortodoxă şi cea Catolică şi trei fără succesiune apostolică: protestantă, reformată şi anglicană.

Dar dezbinările religioase nu s-au oprit aici. Īncepīnd din secolele XVIII şi mai ales XIX, au apărut īn America şi īn apusul Europei noi grupări religioase rupte din trupul Bisericii apostolice, numite "secte".

Să luăm deci aminte la noi şi la familile noastre ortodoxe. Īnmulţirea sectelor este un semn văzut apocaliptic, care prevesteşte sfīrşitul veacurilor.

Prima datorie a fiilor Bisericii Ortodoxe este aceea de a cunoaşte cīt mai bine Sfīnta Scriptură, Sfīnta Tradiţie, Catehismul şi operele principale ale Sfinţilor Părinţi. A doua datorie, dacă nu cea dintīi, este să trăim cu mare credinţă īn Dumnezeu şi să ducem cu rīvnă şi evlavie viaţa noastră religioasă de familie, īn desăvīrşită moralitate. Sectele cer teorie, ne atacă cu texte din Sfīnta Scriptură. Noi să le răspundem, nu cu vorbe, nu cu atīt cu texte din Biblie, cīt mai ales cu viaţa morală smerită, curată, sfīntă. Vorbele nu pot īnlocui faptele. Īn faţa unor creştini corecţi, milostivi şi evlavioşi, ei se ruşinează şi tac.

Pe Golgota sfintele femei mironosiţe, īmpreună cu apostolul nemuritoarei iubiri, erau, de asemenea, singurii martori ai răstignirii Domnului nostru Iisus Hristos. Ele L-au văzut īnsīngerat şi căzut sub cruce. Ele L-au văzut dezbrăcat de cămaşă şi īntins pe cruce. Ele au văzut loviturile cuielor īn mīinile şi picioarele Domnului şi au leşinat de durere sub cruce. Ele au auzit cuvintele de hulă ale iudeilor, mărturisirea de pocăinţă a tīlharilor şi rugăciunea zdrobitoare a Mīntuitorului: Eli, Eli, lama sabahtani? Adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (Matei 27, 46).

A treia mare datorie ce ne revine este să ne creştem copiii īn frică de Dumnezeu, cu mare grijă şi atenţie. Căci dacă nu-i educăm noi cum trebuie sau īi smintim cu viaţa noastră, a părinţilor, īi pierdem sufleteşte pe fii, nu ne mai aparţin şi foarte uşor īi pot amăgi sectele, patimile, beţia, desfrīul şi necredinţa. Un tīnăr o dată căzut, greu mai poate fi salvat, tras de la sectă. Copiii, ca şi părinţii, trebuie să ştie de mici Tatăl nostru, Crezul şi Psalmul 50, şi să īnveţe cunoştinţele religioase principale din Catehismul ortodox. Cine nu ştie pe de rost măcar aceste trei rugăciuni nu poate fi īmpărtăşit cu Sfintele Taine.

Altă mare datorie a creştinilor ortodocşi este să fie oameni de rugăciune că fără ea nu putem face nimic. Să nu lipsească īn sărbători nimeni de la Sfīnta Liturghie şi de la predică, afară de mare nevoie. Rugăciunea cu credinţă, cu post şi lacrimi este viaţa noastră, pīinea noastră duhovnicească, mīntuirea noastră. Apoi trebuie să trăiască īn dragoste cu toţi oamenii, mai ales cu cei din familie şi să facă după putere milostenie, care "acoperă mulţime de păcate".

Iubiţi credincioşi,

Astăzi este Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic, care au apărat dreapta credinţă, au dat anatema pe eretici şi au formulat Crezul ortodox. Să rămīnem credincioşi Evangheliei lui Hristos şi Bisericii Ortodoxe, ai cărei fii sīntem. Ea ne-a născut prin baia Botezului, ea ne-a crescut şi īnvăţat calea mīntuirii. Să cinstim Biserica Ortodoxă care ne-a născut. Să cinstim pe toţi sfinţii şi icoanele lor ca cei ce sīnt "prietenii Domnului" şi se roagă pentru noi la cer. Să trăim īn dragoste unii cu alţii, singura cale care mai poate salva lumea de la pierzare. Să creştem copiii īn iubire de Dumnezeu, că de ei depinde cel mai mult mīntuirea noastră şi să păstrăm cu sfinţenie dreapta credinţă ortodoxă, fără de care nu ne putem mīntui oricīte fapte bune am avea.

Īnchei cu o scurtă istorioară.

Un părinte cu viaţă sfīntă a intrat noaptea să se roage īn biserică şi prin minune dumnezeiască a văzut altarul deschis, iar līngă sfīnta masă şedea un prunc luminat cu cămaşa ruptă. Şi l-a īntrebat cuviosul: "Copile, cine eşti tu?" Iar el a răspuns: "Eu sīnt Hristos, Mīntuitorul lumii!" "Dar cine ţi-a rupt cămaşa?" īntreabă sihastrul. Iar Domnul i-a răspuns: "Mi-a rupt-o Arie, ereticul!" şi S-a făcut nevăzut.

Oricine propovăduieşte altă Evanghelie decīt cea vestită de Hristos, de Apostoli şi de Biserică, sfīşie cămaşa Domnului şi-şi agoniseşte osīndă veşnică, fără iertare.

Să cădem deci īn genunchi şi să slăvim cu evlavie şi dreaptă credinţă pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfīntul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită. Amin.

Hristos a īnviat !

 

Design by Andrei