Parohia Ortodoxa Sfinţii Arhangheli Mihail si Gavriil are propriul locas de cult, la adresa 2430 Avenue Charland, Montréal, QC, H1Z 1C1.
     
    Sprijiniţi biserica!  
    Inchirierea sălii parohiale pentru recepţii  
    Cum să ne pregătim să venim la biserică  
    Cuvīnt de Īnvăţătură  
    Īn Memoria lui Cătălin Ipodiaconul  
Anul Māntuirii 2014
Marţi 21 Octombrie
Preacuviosul Parintele nostru Ilarion cel Mare

Program de viaţă duhovnicească pentru tineri - Arhimandritul Teofil Părăian
 
    Sfīnta Litrughie –cerul pe pămīnt

Prin ce īşi va īndrepta tīnărul calea sa ?

    Rugăciunea—cuvīntul omului către Dumnezeu

Prin păzirea cuvintelor Tale Psalm 118, 9

    Noul Testament- Cuvīntul lui Dumnezeu către om  
    Disciplina minţii prin rugăciunea de toată vremea  
    Disciplina organismului prin postul  alimentar  


    Prea cucernici părinţi, iubiţi credincioşi,

Am fost chemat ca să spun un cuvīnt de īnvăţătură pentru credincioşi. Mi s-a spus că cuvīntul meu este cuvīnt care īntăreşte pe cel tīnăr, pe student, de aceea m-am gīndit că e potrivit să prezint un program de viaţă duhovnicească.

Cine păzeşte poruncile este păzit de porunci

Cuvīntul meu se adresează mai ales celor tineri şi vreau să spun un lucru pe care mitropolitul Nicolae Bălan, Dumnezeu să-l odihnească, īl spunea tinerilor, şi anume, că cea mai aleasă  podoabă  a unui tīnăr este inima curată şi mintea trează. Această podoabă avīnd-o cineva poate să străbată īn viaţă cu nădejde şi cu bucurie. Cīnd ai inimă curată, ai nădejde să-l vezi pe Dumnzeu, după cuvīntul Mīntuitorului: Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu  Matei 5,8 . Cīnd ai mintea trează, poţi să străbaţi  prin viaţă cu īncredinţarea că īţi dai seama de cele pe care le īntīmpini şi poţi să te raportezi direct ( aşa să dea Dumnezeu ) la această viaţă.

La slujba Cununiei cerem de la Dumnezeu, pentru cei care se căsătoresc, deci pentru tineri īn special, să le dea Dumnezeu , să-i īnvrednicească Dumnezeu, să-şi petreacă viaţa fără prihană, adică īn chip ireproşabil, fără pată şi să ajungă la bătrīneţe fericită, cu inima curată, īmplinind poruncile lui Dumnezeu.

Calea īnaintării īn viaţī curaţi, cu inimă curată, este īmplinirea poruncilor lui Dumnezeu. Sfīntul Simeon Noul Teolog, zice că : Cel ce păzeşte poruncile, nu numai el păzeşte poruncile ci şi poruncile īl păzesc pe el. Dacă mergem pe calea poruncilor lui Dumnezeu, ajungem la inima curată, la mintea trează, ajungem să ne īmpodobim viaţa cu gīnduri bune şi luminate, şi asta ne pregăteşte pentru bătrīineţe, căci bătrīneţe fericită au mai ales aceia care au tinereţe cinstită

Mi-aduc aminte de cuvintele Fericitului Augustin, care zice: "Copilul este tatăl omului mare". De ce? De copilărie, de tinereţe, nu poţi face abstracţie niciodată, pentru că la baza vieţii stă copilăria şi tinereţea, pentru că tot ce faci īn copilărie şi la tinereţe ai pentru cealaltă vreme a vieţii. Fiecare dintre noi, iubiţi credincioşi, suntem ceea ce am devenit şi am devenit prin ceea ce am realizat, prin ceea ce am făcut, toate cīte le facem intră īn componenţa vieţii noastre aşa īncīt nu mai putem face niciodată abstracţie de ele: intră īn noi şi ne formează. Ce faci te şi face.

Īmi aduc aminte şi de cuvīntul Sfīntului Grigorie al Nyssei, care zice că noi suntem proprii noştri părinţi, īn īnţelesul că ceea ce facem, pentru noi facem, şi de aceea oamenii sunt aşa feluriţi, pentru că şi faptele lor sunt aşa felurite. Fiecare dintre noi e altfel de om, lucrīnd la ceea ce vom deveni, purtīnd īn noi tot trecutul nostre care se īnscrie īn noi, īn existenţa noastră, īn conştiinţa şi īn subconştientul nostru şi iese la iveală uneori īn viaţă şi ne arată cine suntem. Cīnd eram copil, ai mei de acasă ne spuneau să lucrăm astfel īncīt să nu mai lucreze cineva după noi. Este un cuvīnt cu care am străbătut prin viaţă şi-mi aduc aminte cu plăcere cuvīntul.

Şi īn sfīrşit īmi aduc aminte cu plăcere că īn copilăria mea ni se spunea cīnd plecam la şcoală: Nu-ţi uita de Dumnezeu, nu-ţi uita de rugăciune, şi cuvintele acestea le-am redescoperit apoi citind Filocalia, īn īnvăţăturile Sfīntului Marcu Ascetul, care zice: Cīnd īţi aduci aminte de Dumnezeu īnmulţeşte rugăciunea, ca atunci cīnd Īl vei uita, Domnul să-şi aducă aminte de tine. Se ştie apoi că toată lucrarea care o facem noi este o lucrare de īmbunătăţire sufletească, de nimicire a răului din noi şi de īmplinire a binelui ca să devenim buni şi tot mai buni.

1. Sfīnta Litrughie –cerul pe pămīnt

Cel dintăi lucru pe care īl cer credincioşilor care vor să fie īndrumaţi de mine este să meargă la biserică, să ia parte la Sfīnta Liturghie īn zilele de duminecă şi sărbători, pentru că dumineca nu este a noastră, ci este a lui Dumnezeu. Dacă dumineca este considerată numai zi liberă, nu-i destul. Īntr-o zi liberă poţi face ce vrei, īţi poţi organiza orice fel de program. Īntr-o zi care nu-i a ta, ci este a lui Dumnezeu, trebuie să faci lucrul lui Dumnezeu. Numai cel care face lucrul lui Dumnezeu īn ziua lui Dumnezeu are credinţă īn Dumnezeu, cine nu ia parte la Litrughie īn ziua  de duminecă, īn ziua lui Dumnezeu, acela chiar dacă se numără la credincioşi, nu-i de fapt un credincios adevărat, ci are mai mult o părere că el crede īn Dumnezeu. Aici pe pămīnt, este un lăcaş, care nu-i al oamenilor ci al lui Dumnezeu şi al oamenilor lui Dumnezeu. Este Sfīnta Biserică. Sfīnta Biserică este Cerul pe pămīnt.

Īntr-o alcătuire de la Sfintele Slujbe din Postul Paştilor, adresăndu-ne Maicii Domnului, zicem : "Īn biserica măririi tale stīnd, īn cer ni se pare că stăm, Născătoare de Dumnezeu". Mărturisim prin aceasta că biserica, locaşul de īnchinare, este cerul cel de pe pămīnt. Noi credem īntr-un cer care este mai presus de lumea aceasta, dar ca să ajungem īn cerul mai presus de noi, trebuie să petrecem aici pe pămīnt şi īn cerul cel de pe pămīnt, īn sfīnta biserică, la vremile cele hotărīte.

Īn biserică se fac lucrurile sfinte, nu se fac lucruri pămīnteşti, ci cele cereşti. Locaşul lui Dumnezeu este ceresc şi īn el se fac numai lucruri cereşti. Ce anume facem noi īn sfīnta biserică? Slujim lui Dumnezeu īn chip conştient, ne manifestăm credinţa noastră īn Dumnezeu, īi aducem lui Dumnezeu mărire, după rīnduiala Bisericii noastre, facem aici pe pămīnt ceea ce fac īngerii īn cer, iar aceasta mai ales la Sfīnta Litrughie. Sfīnta Litrughie este Īmpărăţia lui Dumnezeu aici pe pămīnt.

Noi cerem lui Dumnezeu să vină īn Īmpărăţia Lui. Īn rugăciunea Tatăl Nostru zicem : "Vie īmpărăţia Ta" şi  prea puţini ne gīndim şi poate nici nu ştim că această cerere se īmplineşte cu fiecare Sfīntă Liturghie. Fiecare Sfīntă Liturghie este desfăşurarea īn faţa noastră şi īmpreună cu noi a Īmpărăţia lui Dumnezeu. De unde ştim? Ştim de acolo că fiecare Liturghie īncepe cu cuvintele : "Binecuvīntată este Īmpărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfintului Duh. Acum şi pururea şi īn vecii vecilor. Amin". Mărturisim prin aceste cuvinte că īn faţa noastră se desfăşoară, că īn faţa noastră se lucrează, că īmpreună cu noi se trăieşte de către toţi credincioşii şi noi īnşine trăim īn Īmpărăţia lui Dumnezeu pentru că facem  la Sfīnta Liturghie lucrul lui Dumnezeu.  Ne rugăm īn rugăciunea Tatăl Nostru să se īmplinească pe pămīnt voia lui Dumnezeu, aşa cum se īmplineşte īn cer. Ce fac īngerii din cer? Īi aduc mărire lui Dumnezeu. Ce facem noi pe pămīnt, īn sfīnta biserică, la Sfīnta Liturghie? Preamărim pe Dumnezeu, aducem mărire lui Dumnezeu după rīnduiala Bisericii noastre, conduşi de rīnduielile Bisericii noastre. Spunem la Sfīnta Liturghie cuvinte cereşti, pe care le spun şi īngerii īn cer şi zicem : "Sfīnt, Sfīnt, Sfīnt, Domnul Savaot, plin  e cerul şi pămīntul de mărirea Ta".

Aceste cuvinte le spun īngerii şi le spun şi oamenii pentru că īmpreună cu īngerii slujesc şi oamenii. Noi, la Sfīnta Liturghie, īi īnchipuim pe heruvimi, fiinţe cereşti din imediata apropiere a lui Dumnezeu. Mărturisim deci că īi īnchipuim pe heruvimi pentru că Īl preamărim pe Dumnezeu – după puterea noastă- aşa cum Īl preamăresc heruvimii īn cer. Toată mărirea, cinstea şi īnchinăciunea noi o aducem lui Dumnezeu.        

La Sfīnta Liturghie, īnchipuindui-i noi pe heruvimi şi slujind īmpreună cu īngerii, aducīnd noi toată mărirea cinstea şi īnchinăciunea lui Dumnezeu, după puterea noastră, şi făcīnd un lucru ceresc, ne īncadrăm īn Īmpărăţia lui Dumnezeu, şi ne facem vrednici să ascultăm cuvīntul lui Dumnezeu din Sfīnta Evanghelie. Acolo unde este Evanghelia, acolo este cuvīntul Mīntuitorului, iar cel ce primeşte cuvīntul lui Dumnezeu, Īl primeşte pe Dumnezeu-Cuvīntul, după īnvăţătura Sfīntului Marcu Ascetul.

La Sfīnta Liturghie primim şi binecuvīntarea lui Dumnezeu. Īmi place foarte mult să mă gīndesc la faptul că, la Īnălţare, ultimul gest pe care l-a făcut Mīntuitorul pentru oamenii de pe pămīnt a fost binecuvīntarea Lui. Domnul Hristos S-a īnălţat la cer binecuvīntīnd  pe sfinţii Săi ucenici, şi noi ne īnvrednicim de binecuvīntarea de la Īnălţarea Mīntuitorului prin toate binecuvīntările pe care le dă prin mijlocire preoţească īn sfīnta biserică, aşa īncīt cel ce renunţă la Sfīnta Liturghie renunţă la tot ce ţine de Sfīnta Liturghie, renunţă la binecuvīntările pe care le dă Dumnezeu la Sfīnta Liturghie, prin mijlocire preoţească.

Iubiţi credincioşi, de aceea nu stau de vorbă cu oamenii care nu iau parte la Sfīnta Liturghie, care nu-i īnchipuiesc pe heruvimi, care nu primesc binecuvīntări, care ocolesc Evanghelia, care fac altceva decīt să-I slujească lui Dumnezeu, care nu găsesc două ore īntr-o săptămīnă să stea īn faţa lui Dumnezeu. Nu stau de vorbă cu ei pentru că nu am ce vorbi şu nu am cum să-i ajut pe aceia care nu īmplinesc acest program de rugăciune. Sunt oameni care spun că ei se roagă chiar dacă nu merg la biserică şi totuşi sunt oameni corecţi. Cunosc şi oameni corecţi care nu sunt credincioşi cum suntem noi. Ştiu că sunt astfel de oameni, dar aceştia nu pot fi număraţi la credincioşi şi nu pot fi binecuvīntaţi de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu binecuvīntează pe cei care Īl binecuvīntează pe El : "Cel ce binecuvīntezi pe cei ce Te binecuvīntează, Doamne".

2. Rugăciunea—cuvīntul omului către Dumnezeu

            Al doilea punt din programul de viaţă duhovinecească, de angajare īn viaţa duhovnicească, este rugăciunea de dimineaţă şi de seară şi de la vremea mesei. Nu poţi avea credinţă īn Dumnezeu dacă nu te rogi lui Dumnezeu.

            Sunt unii oameni care se socotesc credincioşi, dar nu se roagă. Ceea ce nu ştiu ei, pentru că li se īntunecă minţile, este acee că renunţă la vorbirea minţii cu Dumnezeu. Un om credincios nu poate să nu-I spună lui Dumnezeu cele ce poartă īn suflet, nu poate să nu aducă preamărire lui Dumnezeu.

            Sunt unii care se numesc credincioşi şi se mulţumesc doar să mediteze, doar să gīndească la nişte lucruri care ţin de credinţă, dar care nu adīncesc aceste  lucruri īn aşa fel īncīt să izbucnească din sufletul lor şi īn rugăciune. Să nu uităm de ce suntem īn faţa lui Dumnezeu : "Cīnd īţi vei aduce aminte de Dumnezeu, īnmulţeşte rugăciunile, pentru că atunci cīnd Īl vei uita, Domnul să-şi aducă aminte de tine". Nu poţi să ai o viaţă evlavioasă, aşa cum nu poţi să-ţi arăţi credinţa īn Dumnezeu, fără să vorbeşti cu Dumnezeu, fără să īncepi ziua cu Dumnezeu şi să o sfīrşeşti cu Dumnezeu, mai ales cīnd ştii că rugăciunea e īntīlnirea cu Dumnezeu.

            Cine nu se roagă dimineaţa şi seara, cine nu-şi face vreme de Dumnezeu, acela poate să ştie că nici n-are Dumnezeu. Dacă ai Dumnezeu, nu poţi ocoli pe Dumnezeu. Trebuie găsită vreme anume pentru Dumnezeu – 5-10 minute dimineaţa şi seara-. Trebuie să găseşti timp şi pentru Dumnezeu aşa cum găseşti pentru atītea lucruri pe care le faci. Să stai īn faţa lui Dumnezeu cu atitudine şi cu credinţă, īn picioare, īn genunchi, aşa ca să ştii că vorbeşti cu Dumnezeu, nu oricum. E adevărat că credinţa vine īmplinind lucrurile lui Dumnezeu, de aceea noi pornim cu credinţa, cu cītă o avem şi īnaintăm īn credinţă, dar numai dacă facem lucrurile credinţei. Nimic nu te īnvaţă să te rogi decīt īnsuşi rugăciunea, īnsuşi faptul de a te angaja īn rugăciune. Nu te rogi, scazi īn rugăciune, te rogi, īnaintezi īn rugăciune. Cineva spunea : Roagăte cum poţi, ca să ajungi să te rogi cum trebuie. Dacă nu te rogi, sau dacă te rogi prea puţin, dacă rugăciunea este atīt de puţină īn viaţa ta, īncīt nu poţi să te cercetezi pe tine īnsuţi īn rugăciune, īnseamnă că nu ai folosit rugăciunea- pe care o faci īn grabă şi superficial-. Īn orice caz, un program de rugăciune trebuie să ai. Oricum te-ai ruga, trebuie să te rogi şi dimineaţa şi seara şi la vremea mesei.

3. Noul Testament- Cuvīntul lui Dumnezeu către om

            Al treilea punct din program este să citeşti īn fiecare zi din Noul Testament. Eu i-am īndrumat pe oameni să citească două capitole pe zi. Două capitole se citesc īn zece minute şi zic eu că nu e nici prea mult, nu e nici prea puţin. De ce două capitole? Pentru că īn felul acesta poţi străbate Noul Testament īntr-o vreme mai scurtă şi poţi să te obişnuieşti cu gīndul lui Dumnezeu.

            Sfīntul Apostol Pavel zice că noi trebuie să avem mintea lui Hristos ( 1 Corinteni 2,16). Cine are mintea lui Hristos, acela poate să gīndească cu gīndurile Mīntuitorului    Nostru Iisus Hristos. Dar unde găsim gīndurile  lui Hristos? Acolo unde sunt scrise : īn Sfīnta Scriptură, īn Sfīnta Evanghelie. Este de mare īnsemnătate să ne īmpodobim mintea cu gīnduri dumnezeieşti, cu gīnduri cereşti, cu gīnduri din lumea mai presus de noi. Gīndurile ni s-au dat ca să ne schimbăm prin īnnoirea minţii; trebuie să avem īn minte gīndurile lui Dumnezeu prin care se īnnoieşte, se schimbă mintea ( Romani 12,2.) Dacă şi noi credincioşii gīndim ca oamenii fără credinţă īnseamnă că de fapt īncă nu ne-am īnnoit mintea şi că nu purtăm īn minte gīndurile lui Dumnezeu. Ca să le purtăm trebuie să avem legătură cu gīndurile lui Dumnezeu.

            Īndrumarea mea este să citească pentru īnceput Evangheliile, una după alta- de trei ori- şi apoi fiecare carte din cele care urmează- tot de trei ori-. După ce-ai citit Noul Testamenet de trei ori, atunci poţi să-l citeşti fără să mai numeri de cīte ori īl  citeşti, īnsă īn fiecare zi pe cīt e cu putinţă, cīte două capitole. Bineīnţeles, pentru aceasta trebuie să ai Noul testament  şi trebuie să ai bunăvoinţa de a-l citi pīnă cīnd īţi ţine Dumnezeu mintea şi vederea, ca să ţi se īmbogăţească mintea cu gīndurile lui Dumnezeu.

4. Disciplina minţii prin rugăciunea de toată vremea

             Al patrulea punct al programului este diciplina minţii prin rugăciunea de toată vremea. Ce īnseamnă aceasta? Că toate ale omului pornesc de la gīndul omului; şi cele bune şi cele rele. Toate cīte face omul, le face mai īntīi īn gīnd şi apoi le face cu cuvīntul şi cu fapta. Se zice că l-a īntrebat cineva pe cuviosul Pimen : "Cum se răsplăteşte răul cu rău?" Pentru că zice apostolul : ″Luaţi aminte să nu răsplătiţi răul cu rău ″ (1 Tesaloniceni 5,15) şi cuviosul a răspuns aşa : "Răul cu răul se răsplăteşte īntīi īn gīnd şi apoi īn privire şi după aceea īn cuvīnt şi la urmă īn faptă, dar dacă īnlături gīndul cel rău, la celelalte nu mai ajungi. Cheia īmbunătăţirii vieţii sufleteşti este rīnduiala din minte. Să-ţi faci rīnduială īn minte".

            Gīndurile cele rele le simţim de multe ori īn sufletul nostru. Domnul Iisus Hristos a spus că din inima omului pornesc gīndurile cele rele mai īntīi şi apoi toate celelalte pe care le īnşiră Domnul Hristos, cele 13 păcate pe care le arată Domnul Hristos ca pornind din inima omului ( Matei 15: Marcu 7). ″Ce pot să fac să īnlătur gīndurile rele?, ″ l-a īntrebat cineva pe un cuvios.  Atunci părintele a zis : ″Opreşte vīntul, īntinde pieptul şi braţele şi opreşte vīntul! ″Fratele a zis : ″Nu pot să opresc vīntul !″ Şi atunci a zis părintele : ″Aşa cum nu poţi opri vīntul, tot aşa nu poţi opri gīndurile cele rele, dar poţi, cu gīndurile cele bune să īnlături gīndurile cele rele ″. Ca să īnlăturăm gīndurile cele rele trebuie să avem un gīnd de căpetenie, un gīnd principal īn faţa căruia să dispară gīndurile cele rele. Domnul Hristos a spus că trebuie să ne rugăm neīncetat ( Luca 18,1), trebuie să ne rugăm neīncetat şi să nu ne lenevim. Iar Sfīntul Apostol Pavel zice : ″Neīncetat să vă rugaţi″ ( 1 Tesaloniceni 5,17 ). Apoi, părinţii cei duhovniceşti, silindu-se să īmplinească acest īndemn al Mīntuitorului şi al Sfīntului Apostol Pavel, au rīnduit o rugăciune scurtă, prin care se pot īnlătura gīndurile cele rele mai cu uşurinţă : "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!" Această rugăciune se poate spune oriunde şi oricīnd, se poate spune cu cuvīntul vorbit sau gīndit.

            Se recomnadă ca mintea să fie coborītă īn inimă, adică rugăciunea să fie o rugăciune deplină, o rugăciune a īntregii fiinţe omeneşti. Toată fiinţa noastră să participe la această rugăciune. Bineīnţeles, fiecare face rugăciunea cum o poate face el. Īn cartea Sfīntului Ioan Scărarul, numită, Scara, se pune īn evidenţă faptul că rugăciunea, după calitatea ei poate fi īntinată, poate fi furată, poate fi pierdută şi poate fi curată, la măsurile celui care se roagă. De aceea zice  Sfīntul Ioan Scărarul ″că rugăciunea este judecată şi judecătorie şi scaunul Judecătorului īnaintea Judecăţii de Apoi″. Īn  rugăciune arătăm ce legătură avem cu Dumnezeu şi ce legătură avem cu lumea, dacă trăieşte īn noi trupul, dacă trăieşte īn noi lumea sau trăieşte īn noi Dumnezeu, cum zice Sfīntul Isaac Sirul. Aceasta ştiind-o, e bine să ne cercetăm īn faţa rugăciunii, e bine să ştim felul īn care ne rugăm.

            Călugării sunt datori să spună oriunde şi oricīnd rugăciunea aceasta scurtă : "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!". Este rugăciunea cu care se mīntuiesc călugării, dar rugăciunea aceasta se recomandă şi credincioşilor. Toţi credincioşi e bine să spună mereu "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!" Pentru că toţi au trebuinţă de mila Mīntuitorului. Pe mine m-a īnvăţat rugăciunea aceasta părintele Arsenie Boca, Dumnezeu să-l odihnească. Īn anul 1942 a vorbit cu mine ca şi cu un om mare. Deşi aveam numai 13 ani, mi-a spus cum să fac rugăciunea cu mintea :

▲   Cu cuvīntul gīndit să spun īntre respiraţii : Doamne

▲   Trăgīnd aer īn piept ( o dată cu aceasta ), să zic : Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,

▲    Dīnd aerul afară, să zic : miluieşte-mă pe mine păcătosul

            Şi am zis. Bineīnţeles că nu m-am ocupat numai de aceasta, am avut de studiat, am avut şi multe alte lucruri de făcut, dar cīnd am avut vreme liberă şi mi-am adus aminte, am zis : "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!", şi m-a ajutat foarte mult.

            Rugăciunea mai īntīi m-a speriat, dar nu rugăciunea m-a speriat ci ce-a răscolit ea īn mine, pentru că mai īntīi rugăciunea pune īn evidenţă şi răscoleşte mizeria din noi. Īntīi ne vedem cum suntem. Dacă zicem : "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!" ,vedem lucrăturile vrăjmaşului, vedem răutatea din noi, vedem ceea ce este īn noi din afara noastră. Adică noi aducem īn viaţa aceasta o moştenire, o īncărcătură de răutate, pe care putem să n-o cunoaştem niciodată. Putem să nu ne īntīlnim cu răutatea din noi dacă nu ne interăsăm de noi. Dar dacă ne interesăm de noi, atunci ne īntīlnim cu noi şi s-ar putea să ne fie groază de noi īnşine. Dar să nu ne speriem şi să zicem mereu : "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!", pentru că mīntuirea nu vine de la noi, iar Dumnezeu pīnă la urmă linişteşte lucrurile : le depăşim, le īnlăturăm, facem īn aşa fel īncīt răutăţile  acestea pe care le īntīlnim īn noi să nu mai fie. Dumnezeu le nimiceşte, dar Dumnezeu le nimiceşte după ce ni le arată, ca să ştim ce anume īnlătură din noi cīnd ne mīntuieşte.

            Sunt oameni care vin īn lumea aceasta cu multă bunătate, cu dar de la Dumnezeu, dar fiecare din noi suntem fiii părinţilor noştri, suntem urmaşii moşilor şi strămoşilor noştri, adunăm īn noi şi aducem cu noi lucruri din străfunduri de existenţă, şi aceste lucruri trebuie, dacă sunt rele, să le lichidăm, să terminăm cu ele odată. Şi terminīnd cu ele, nu se poate să nu se ajungă la linişte. Sfīntul Ioan Scărarul zice : ″Să īndrăznească pătimaşul, că cei nepătimaşi din pătimaşi au ajuns nepătimaşi″. Asta nu īnseamnă să facem rele ca să vină cele bune, pentru că nu vin cele bune din cele rele. Ci īnseamnă să avem īncredere īn schimbarea noastră spre bine, făcīnd cele bune. Noi  putem să sfīrşim un trecut rău, dar numai astupīndu-l cu un trecut bun. Noi trăim īntotdeauna īn prezent, nu există posibilitatea să trăieşti īn trecut şi īn viitor. Toată viaţa noastră este un prezent continuu, acesta-i timpul nostru adevărat; īn prezent ne-am făurit trecutul, īn prezent ne făurim viitorul pe care-l vom trăi tot ca prezent. Dar lucrul acesta īl realizăm spre bine numai dacă ne dăm seama că īn prezent trebuie să facem lucruri bune. Deşi se spune că trecutul nu moare, Dumnezeu poate să ne ajute şi ne ajută să astupăm trecutul rău cu un trecut bun, cu trecutul pe care noi īl creăm īn prezent. De multe ori le spun  la oameni : ″astupă trecutul rău cu un trecut bun, fă-ţi de acum un trecut bun″.

            Iubiţi credincioşi, lucrarea aceasta de īmbunătăţire prin rugăciunea de toată vremea e de foarte mare īnsemnătate, pentru că toate ale noastre pornesc de la gīndurile noastre. Atunci cīnd ne īmbunătăţim gīndurile, ne īmbunătăţim şi viaţa. Nu poţi să ai o viaţă  īmbunătăţită dacă nu ai gīndurile īmbunătăţite, pentru că să ştiţi că de multe ori, cu gīndurile dinăuntru, cu gīndurile noastre, avem mai multă luptă decīt cu cele din afara noastră. Duşmanii omului sunt gīndurile cele rele ( că de duşmanul din afară te fereşti ), de aceea trebuie să lichidezi cu gīndurile cele rele ca să ai linişte şi bucurie.

5. Disciplina organismului prin postul  alimentar

Al cincelea punct al programului este postul. Īn Biserica noastră, postul este obligatoriu, nu-i facultativ, fiecare trebuie să ţină post. E adevărat că nu toţi au condiţii ca să ţină post. Īn viaţa mea am trăit mulţi ani īn internat, dar 38 de ani la mănăstire am putut să postesc foarte bine şi am postit pentru că s-a postit īn mănăstire şi a fost uşor să postesc. Am trăit de multe ori din mīncarea pe care mi-au dat-o alţii şi pe care mi-au făcut-o ei cum au gīndit ei că trebuie făcută. Īmi dau seama că nu oricine poate posti, dar orice credincios, dacă vrea să ţină postul, dacă se angajează la post, poate să renunţe la o masă pe zi, poate să mănīnce ( dacă mănīncă de la el ) mīncare de post. Să ştiţi că postul ne ajută foarte mult, īn īnţelesul că diciplinează organismul.

 

Prin uramare, pentru a avea o viaţă duhovnicească, trebuie :

    Să mergem neapărat la biserică,

    Să īncepem ziua şi să o sfīrşim cu Dumnezeu,

    Să ne īmpodobim mintea cu gīndurile lui Dumnezeu, din dumnezeiasca Scriptură,

    Să ne facem rīnduială īn minte prin rugăciunea de toată vremea,

    Să facem şi lucrarea postului atīt cīt o putem face.

 

Şi dacă nu, zice Filocalia, dacă nu poţi să īndeplineşti o virtute, să īmplineşti alta măcar, dacă nu poţi să rămīi īn cetatea postului, atunci să te duci īn cetatea rugăciunii, că zice Domnul Hristos că "dacă vă vor prigoni īntr-o cetate mergeţi īn cealaltă ″. Trebuie să facem ceva din care să se īnţeleagă că vrem să īmplinim şi ceea ce nu putem īmplini. Acesta este programul pe care īl dau celor care vor să fie īndrumaţi de mine şi cei care l-au īmplinit au avut şi folos.

 

 

 

Design by Andrei