Parohia Ortodoxa Sfinţii Arhangheli Mihail si Gavriil are propriul locas de cult, la adresa 2430 Avenue Charland, Montréal, QC, H1Z 1C1.
     
    Sprijiniţi biserica!  
    Inchirierea sălii parohiale pentru recepţii  
    Cum să ne pregătim să venim la biserică  
    Cuvīnt de Īnvăţătură  
    Īn Memoria lui Cătălin Ipodiaconul  
Anul Māntuirii 2014
Vineri 21 Noiembrie
Intrarea īn Templu a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu

Intrarea īn Biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria  ( 21 Noiembrie )

Fragment din Vieţile Sfinţilor

Īmplinindu-se trei ani de la naşterea Preacuratei Fecioare Maria, drepţii ei părinţi, Ioachim şi Ana, şi-au adus aminte de făgăduinţa lor, ca să dea īn dar lui Dumnezeu pe cea născută. Deci, au voit a īmplini cu fapta ceea ce făgăduiseră cu cuvīntul. Chemīnd toate rudeniile din Nazaret unde vieţuiau, rudenii care erau de neam īmpărătesc şi arhieresc, căci īnsuşi dreptul Ioachim era de neam īmpărătesc, iar soţia lui, Sfīnta Ana, era de neam arhieresc; şi aducīnd şi cete de fecioare tinere, au pregătit făclii multe şi au īmpodobit pe Preacurata Fecioară Maria cu podoabă īmpărătească.

 

Despre aceasta mărturisesc Sfinţii Părinţi cei de demult. Astfel, Sfīntul Iacob, Arhiepiscopul Ierusalimului, spune cuvintele zise de Ioachim: "Chemaţi fiice evreice curate, să ia făclii aprinse". Iar cuvintele dreptei Ana le spune Sfīntul Ghermano, Patriarhul Constantinopolului, astfel: "Făgăduinţele pe care le-au făcut buzele mele le voi da Domnului. Pentru aceasta am adunat cete de fecioare cu făclii, şi am chemat preoţi, şi pe rudeniile mele, zicīnd tuturor: Bucuraţi-vă īmpreună cu mine toţi, că m-am arătat astăzi şi maică şi īnainte povăţuitoare, dīnd pe fiica mea, nu īmpăratului celui pămīntesc, ci lui Dumnezeu, Īmpăratul ceresc".

Iar pentru podoaba cea īmpărătească a dumnezeieştii prunce, Sfīntul Teofilact, Arhiepiscopul Tesalonicului, grăieşte aşa: "Se cuvenea ca intrarea pruncei celei dumnezeieşti să fie după vrednicia ei, şi astfel, de un mărgăritar ca acesta prealuminat şi de mult preţ să nu se lipească haine proaste. Deci era de trebuinţă să o īmbrace cu haină īmpărătească, spre slava şi frumuseţea cea mai mare". Pregătind cele ce se cuveneau pentru cinstita şi slăvita intrare, au făcut calea din Nazaret la Ierusalim, timp de trei zile.

 

Ajungīnd īn cetatea Ierusalimului, au mers cu cinste la biserică, ducīnd īntr-īnsa pe "Biserica" lui Dumnezeu cea īnsufleţită, pe prunca cea de trei ani, pe Curata Fecioară Maria. Cete de fecioare cu lumīnări aprinse mergeau īnaintea ei, după mărturia Sfīntului Tarasie, Arhiepiscopul cetăţii lui Constantin, care povesteşte că Sfīnta Ana ar fi grăit aşa: "Purtaţi, fecioare, făclii şi călătoriţi īnaintea mea şi īnaintea dumnezeieştii copile". Iar sfinţii ei născători, luīnd de mīini pe fiica lor cea dăruită lui Dumnezeu, cu blīndeţe şi cu cinste o duceau īntre dīnşii.

 

Toată mulţimea rudeniilor, vecinilor şi cunoscuţilor urma cu veselie, ţinīnd făclii īn mīini şi īnconjurīnd-o pe Preasfīnta Fecioară ca stelele pe luna cea luminoasă, spre mirarea Ierusalimului. Pentru acest lucru Sfīntul Teofilact scrie aşa: "A uitat fiica casa părinţilor săi şi se aduce Īmpăratului, Celui ce a dorit frumuseţea ei, şi se aduce nu fără cinste, nici fără slavă, ci cu petrecere luminată, că se scoate din casa părintească cu slavă". Apoi toţi lăudau ieşirea ei, toate rudeniile, vecinii şi cīţi erau īn legătura dragostei, urmau părinţilor ei. Părinţii se bucurau īmpreună cu părintele, maicile cu maica, iar copilele şi fecioarele mergeau īnaintea dumnezeieştii copile, purtīnd făclii, şi erau ca un şir de stele care strălucesc īmpreună cu luna.

 

Deci, s-a adunat tot Ierusalimul, văzīnd acea nouă petrecere, cum pe o copilă de trei ani o duc īmpodobită cu atīta slavă şi cu multe lumini; şi nu numai cetăţenii de jos ai Ierusalimului, ci şi cei de sus, adică sfinţii īngeri, s-au adunat să vadă preaslăvita ducere a Preacuratei Fecioare Maria. Şi văzīnd, se mirau cum cīntă Biserica: "Īngerii văzīnd intrarea Preacuratei s-au mirat, cum Fecioara intră īn sfīnta sfintelor...". Deci īmpreună cu ceata pămīntească cea văzută a fecioarelor celor curate era şi ceata cea nevăzută a celor fără de trup, ducīnd īnăuntru, īntru cele sfinte, pe Preacurata Fecioară Maria, īnconjurīnd-o ca pe un vas ales al lui Dumnezeu, după porunca Domnului.

 

Sfīntul Gheorghe, Arhiepiscopul Nicomidiei, aşa grăieşte despre aceasta: "Duceau acum părinţii pe Fecioara către uşile bisericii, īnconjurīnd-o pe ea īngerii şi cu toate puterile cele mai presus de lume īmpreună veselindu-se; că īngerii, deşi nu ştiau puterea tainei, īnsă ca nişte slugi, din porunca Domnului, slujeau la intrarea ei īn biserică. Şi mai īntīi se mirau văzīnd-o pe dīnsa că va fi vas preacinstit al faptelor bune, care purta semnul curăţeniei celei veşnice, şi avea trup de care nici un fel de păcat nu se va apropia niciodată". Deci, făcīnd voia Domnului, au săvīrşit părinţii slujba cea poruncită.

 

Astfel, cu cinste şi cu slavă era petrecută īn biserica Domnului, preanevinovata copilă, nu numai de oameni, ci şi de īngeri. Căci de vreme ce chivotul Legii vechi, ce purta īn sine mana, care era numai īnchipuirea Preacuratei Fecioare, s-a dus cu cinste īn biserica Domnului, adunīndu-se tot Israelul, cu cīt mai vīrtos se cuvenea cinste īnsuşi Chivotului īnsufleţit, pe binecuvīntata Fecioară, Maica lui Dumnezeu, care avea să poarte īn sine pe Hristos. Cīnd se ducea chivotul Legii īn biserica Domnului, mergea īnainte īmpăratul cel pămīntesc, fiind īmpărat peste Israel dumnezeiescul prooroc David.

 

Iar īnaintea chivotului īnsufleţit, adică īnaintea Preacuratei Fecioare, care se ducea īn Biserica lui Dumnezeu, mergea īnainte, nu īmpăratul cel pămīntesc, ci Cel ceresc către Care īn toate zilele ne rugăm, zicīnd: "Īmpărate ceresc, Mīngīietorule, Duhul adevărului...". Pentru că acel Īmpărat era mergător īnaintea acestei fiice īmpărăteşti, după cum mărturiseşte despre acestea Sfīnta Biserică īn cīntările ei, astfel: "Īn Sfīnta Sfintelor, cea sfīntă şi fără de prihană cu Duhul Sfīnt se aduce...".

 

La ducerea chivotului erau cīntări, căci a poruncit īmpăratul David Leviţilor să pună cīntăreţi, să dea glas de veselie īn organe, īn psaltiri, īn alăute şi īn chimvale. Iar la ducerea Preasfintei Fecioare nu se făceau cīntări ale muzicii pămīnteşti, ci cīntări ale īngerilor celor ce nevăzut slujeau. Pentru că, intrīnd Fecioara īn cele sfinte spre slujba Domnului, īngerii cīntau cu glasuri cereşti, despre care pomeneşte acum Biserica īn condac: "Īmpreună aducīnd darul Duhului lui Dumnezeu pe care o laudă īngerii; aceasta este cortul cel ceresc".

 

Īnsă şi de cīntări omeneşti era īnsoţită ducerea Preacuratei, pentru că Ana cea dreaptă - cum spune īn cuvīntul Sfīntului Terasie -, grăieşte către fecioarele care mergeau īnainte: "Cīntaţi-i acesteia īntru laude, cīntaţi-i īntru alăute, glăsuiţi cīntare duhovnicească; măriţi-o pe dīnsa īn psaltire cu zece strune". Biserica a pomenit despre aceasta, zicīnd: "Bucură-se cu duhul Ioachim şi Ana. Şi cetele fecioarelor cīntă Domnului, cu psalmi cīntīnd şi cinstind pe maica Lui". De aici se arată că cetele de fecioare, care mergeau atunci īnaintea Preacuratei Fecioare, cīntau oarecare cīntări din psalmii lui David. Cu ele se uneşte şi făcătorul canonului acestuia, zicīnd: "Īncepeţi, fecioare, şi cīntaţi cīntări, ţinīnd īn mīini făclii". Apoi Sfinţii şi drepţii ei Părinţi, Ioachim şi Ana, după mărturia Sfīntului Tarasie, aveau īn gurile lor această cīntare a lui David, strămoşul lor: Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău, că a dorit Īmpăratul frumuseţea ta.

 

Atunci, după povestirea Sfīntului Teofilact, au ieşit preoţii care slujeau īn biserică īntru īntīmpinarea acelei preaslăvite fiice a lui Dumnezeu şi cu cīntări au īntīmpinat pe Preasfīnta Fecioară, pe aceea care avea să fie Maica Arhiereului celui Mare, Care a străbătut cerurile. Pe aceasta aducīnd-o Sfīnta Ana la uşile bisericii, precum scrie Sfīntul Tarasie, zicea aşa: "Vino, fiică, către Cel ce mi te-a dăruit! Vino chivot al sfinţeniei către mult īnduratul Stăpīn! Vino, uşa vieţii, către Milostivul dătător! Vino, sicriul Cuvīntului, către lăcaşul Domnului, intră īn biserica Domnului, bucuria şi veselia lumii". Iar către Zaharia a zis Ioachim, ca şi către un prooroc, arhiereu şi rudenie a lor: "Primeşte, Zaharia, pe cortul cel curat; primeşte, preotule, sicriul cel fără de prihană; primeşte, proorocule, cădelniţa şi cărbunele cel nematerialnic, primeşte dreptule tămīia cea duhovnicească".

 

Apoi dreapta Ana a zis către arhiereu, precum povesteşte Sfīntul Ghermano: "Primeşte, o! proorocule, pe fiica cea dăruită mie de Dumnezeu; primeşte-o şi o sădeşte pe ea īn muntele cel sfīnt, īn locaşul cel gata al lui Dumnezeu, nimic ispitind, pīnă cīnd Dumnezeu, Care a chemat-o aici, va aduce la săvīrşire cele ce bine a voit pentru dīnsa".

 

Erau acolo, după cum scrie Sfīntul Ieronim, cincisprezece trepte la intrarea īn biserică, după numărul celor cincisprezece psalmi ai treptelor, şi la fiecare din acele trepte se cīnta cīte un psalm de către preoţii şi leviţii care intrau īn slujbă. Deci drepţii părinţi au pus pe prunca cea fără prihană pe treapta cea dintīi, iar ea īndată, singură, a alergat pe trepte foarte degrabă, neajutīnd-o nimeni, nici sprijinind-o. Şi alergīnd la treapta cea de sus, a stat acolo, īntărind-o pe dīnsa puterea lui Dumnezeu cea negrăită. Căci īncă mică fiind, a īnceput Domnul a arăta īntr-īnsa puterea Sa cea mare, ca să īnţeleagă cīt de mare va fi īn dar, cīnd va veni īn vīrsta cea desăvīrşită.

 

Atunci se mirau toţi cīnd au văzut pe acea pruncă de trei ani suindu-se singură degrabă pe acele trepte, ca şi cum ar fi fost desăvīrşită cu vīrsta. Mai vīrtos Zaharia se mira de aceasta şi, ca un prooroc, din descoperirea lui Dumnezeu īnţelegea mai īnainte cele ce aveau să fie. Căci, spune despre dīnsul Sfīntul Teofilact, că era luminat de Duhul. La fel şi Sfīntul Tarasie grăieşte despre dīnsul că, umplīndu-se de Duhul Sfīnt, a strigat: "O, pruncă curată! O, fecioară neīntinată! O, doamnă preafrumoasă. O, īnfrumuseţarea femeilor! O, podoaba fiicelor! Tu eşti binecuvīntată īntre femei; tu eşti preamărită cu curăţenia; tu eşti pecetluită cu fecioria; tu eşti dezlegarea blestemului lui Adam".

 

Iar către Sfīnta Ana, după mărturia Sfīntului Ghermano, Zaharia a zis: "Bine este cuvīntat rodul pīntecelui tău, o, femeie mai cinstită decīt oricare altele! Preaslăvită este aducerea ta, o, iubitoare de Dumnezeu!" Apoi ţinīnd prunca de mīnă - zice acelaşi Sfīnt Ghermano -, cu bucurie a adus-o Zaharia īntru cele sfinte, zicīnd către dīnsa unele ca acestea: "Vino, īmplinirea proorociei mele; vino, săvīrşirea făgăduinţelor Domnului; vino, pecetea aşezămīntului Lui; vino, īmplinirea tainelor Lui; vino, oglinda tuturor proorocilor; vino, īnnoirea celor īnvechite; vino, lumina celor ce zac īn īntuneric; vino, dar nou şi preadumnezeiesc, intră cu bucurie īn biserica Domnului tău; acum īn aceasta de jos, pămīntească, iar puţin mai pe urmă īn cea de sus şi neapropiată".

 

Iar prunca săltīnd şi bucurīndu-se foarte, mergea īn casa Domnului. Că, deşi era mică cu vīrsta, fiind numai de trei ani, īnsă cu darul lui Dumnezeu era desăvīrşită, ca ceea ce era aleasă de Dumnezeu mai īnainte de īntemeierea lumii.

 

Astfel a fost dusă īn biserica Domnului Preacurata şi Preabinecuvīntata Fecioară Maria. Atunci arhiereul Zaharia a făcut un lucru străin şi tuturor de mirare, căci a dus pe pruncă īn sfīnta sfintelor, care este după a doua catapeteasmă, īn care era chivotul Legii cel ferecat peste tot cu aur, şi heruvimii slavei care umbreau altarul, unde, nu numai femeilor, ci nici preoţilor nu le era īngăduit a intra, fără numai singur arhiereului, o dată īntr-un an.

 

Acolo i-a dat arhiereul Zaharia Preacuratei Fecioare loc de rugăciune. Căci celorlalte fecioare, care, de asemeni, erau aduse pentru slujbă īn biserica Domnului pīnă la vremea vīrstei lor, le era dat loc de rugăciune, după mărturia Sfīntului Chiril Alexandrinul şi a lui Grigore de Nissa, īntre biserică şi altar, unde mai pe urmă a fost ucis Zaharia. Şi nicidecum nu era cu putinţă vreuneia din fecioarele acelea a īndrăzni să se apropie de altar, pentru că le oprise arhiereul.

 

Aceasta a făcut-o arhiereul după porunca lui Dumnezeu, despre care grăieşte Sfīntul Teofilact astfel: "Iar arhiereul, fiind luminat de Dumnezeu, a cunoscut pe pruncă, că este locaş al dumnezeiescului dar, şi că este mai vrednică decīt el spre a sta totdeauna īnaintea feţei lui Dumnezeu. Şi, aducīndu-şi aminte de cele zise īn Lege despre chivot - căci s-a poruncit ca acela să fie pus īn sfīnta sfintelor -, īndată a priceput cum că acela a fost mai īnainte numai īnchipuirea copilei acesteia. Deci, neīndoindu-se, a īndrăznit mai presus de Lege a o aduce īn Sfīnta Sfintelor. Şi a primit pe Fecioară locul acela, care nu era văzut de nici unul din alţi bărbaţi, nici chiar de preoţi, decīt numai de arhiereu o dată īntr-un an. Căci se cădea aceasta pentru ea, ceea ce s-a sfinţit mai īnainte de zămislire prin curăţie; şi din pīntece s-a īndreptat să nu slujească legii celei omeneşti care zace asupra oamenilor celor ce greşesc, ci celei cereşti, fiind mai presus decīt īngerii şi īn care, nu legea omenească, ci darul cel desăvīrşit a lucrat".

 

Apoi drepţii părinţi au adus - precum zice Sfīntul Ieronim -, cu Preabinecuvīntata lor fiică, şi daruri lui Dumnezeu, jertfe şi arderi de tot. Şi fiind binecuvīntaţi de arhiereu şi de tot soborul preoţesc, s-au īntors la casa lor cu toate rudeniile şi au făcut ospăţ mare, veselindu-se şi mulţumind lui Dumnezeu. Iar Preabinecuvīntata Fecioară, la īnceputul vieţii sale, a fost dată īn casa Domnului, īn locaşul de fecioare, pentru că biserica Ierusalimului - cea zidită de Solomon, iar după pustiire, īnnoită de Zorobabel -, avea multe locaşuri de locuinţă precum zice Iosif (Flaviu), istoricul cel vechi al evreilor: "Că erau pe līngă peretele bisericii, treizeci de camere de piatră despărţite una de alta, largi şi foarte frumoase. Iar peste acelea erau alte camere şi peste acelea al treilea rīnd, şi de toate era numărul lor nouăzeci de camere, avīnd toată īndemīnarea. Iar īnălţimea casei era ca şi peretele bisericii, ca nişte stīlpi īntărind biserica pe dinafară".

 

Deci īn acele case erau diferite locaşuri: deosebi vieţuiau fecioarele, care erau date spre slujba lui Dumnezeu, pīnă la o vreme; īn altă parte locuiau şi văduvele, cele care se făgăduiau să-şi păzească curăţenia pīnă la sfīrşitul vieţii lor, precum era Ana proorociţa, fata lui Fanuil; şi iarăşi deosebi petreceau bărbaţii care se chemau nazorei, vieţuind īn chipul monahilor necăsătoriţi. Aceia toţi slujeau Domnului īn biserică şi īşi aveau hrana din averea lor. Iar celelalte case erau pentru odihna săracilor străini care veneau de departe pentru īnchinăciune.

 

Deci īn locaşul fecioarelor, precum s-a zis, a fost dată prunca cea de trei ani, Preacurata Fecioară Maria, fiind orīnduite pe līngă dīnsa fecioare mai bătrīne cu anii, iscusite īn Sfīnta Scriptură şi īn lucrul mīinilor, pentru ca din copilărie să se deprindă dumnezeiasca pruncă şi cu Scriptura şi cu lucrul mīinilor. Apoi o cercetau pe ea Sfinţii ei Părinţi Ioachim şi Ana, iar mai vīrtos Sfīnta Ana, ca o maică mergea adeseori să vadă pe fiica sa şi o īnvăţa pe dīnsa. Astfel, a īnvăţat degrabă Scriptura Legii vechi desăvīrşit, după mărturia Sfīntului Ambrozie şi a lui Gheorghe istoricul, şi nu numai Scriptura, ci şi lucrul mīinilor l-a deprins bine, precum zice despre dīnsa Sfīntul Epifanie: "Fecioara era ascuţită la minte şi iubitoare de īnvăţătură şi nu numai Sfīnta Scriptură īnvăţa, ci şi toarcerea līnii şi a inului şi la cusături cu mătase se īndeletnicea".

 

Pentru priceperea sa cea bună, era tuturor mirare şi lucra mai vīrtos acele lucruri ce puteau să fie de trebuinţă preoţilor la slujba Bisericii; īncīt mai pe urmă, pe vremea Fiului ei, putea să se hrănească cu cinste. Pentru că chiar hitonul cel necusut, adică cămaşa pentru care s-a tras sorţ cīnd Domnul era răstignit pe cruce, a fost ţesut de Fecioara Maria, cu mīinile ei.

 

Sfīntul Epifanie spune că se dădea Preacuratei Fecioare, ca şi celorlalte fecioare, hrana cea obişnuită de la biserică, dar ea o dădea săracilor străini, pentru că era hrănită cu pīine cerească, precum cīntă Biserica. Sfīntul Ghermano spune despre dīnsa: "Petrecea Fecioara īn Sfīnta Sfintelor, primind hrană dulce de la īngeri". Şi Sfīntul Andrei Criteanul grăieşte: "Īn Sfīnta Sfintelor petrecīnd Fecioara ca īntr-o cămară, primea hrană străină şi nestricăcioasă.

 

Şi se spune că Preacurata Feicoară intra īn cortul cel mai dinăuntru, care se zice Sfīnta Sfintelor, ce era după a doua catapeteasmă, iar nu īn locaşul cel fecioresc. Pentru că, deşi avea loc deosebit īn locaşul fecioarelor, la rugăciune ea intra īn Sfīnta Sfintelor, căci numai ei īi era īngăduit. Dar ajungīnd īn vīrstă mai mare şi deprinzīndu-se cu scriptura şi cu lucrul mīinilor, mai mult zăbovea la rugăciune, decīt la lucru. Ea avea obicei de petrecea toată noaptea şi cea mai mare parte a zilei īn rugăciuni. La rugăciune intra īn Sfīnta Sfintelor, iar la lucrul mīinilor se īntorcea īn locaşul său; pentru că nu era slobod a lucra ceva īn Sfīnta Sfintelor, nici a aduce ceva acolo.

 

Cea mai multă vreme a vieţii sale şi-a petrecut īn biserică la rugăciune, după a doua catapeteasmă, īn cortul cel dinăuntru, decīt īn casa ce īi era dată pentru lucrul mīinilor. Pentru aceasta, de către toţi īnvăţătorii, cu un glas se mărturiseşte, că Preacurata Fecioară pīnă la doisprezece ani şi-a avut viaţa īn Sfīnta Sfintelor, de vreme ce numai cīte puţin ieşea de acolo. Iar cum a fost viaţa ei īn vīrsta tinereţilor, scrie Ieronim astfel:

 

"Fericita Fecioară, īncă din pruncia sa, cīnd era īn biserică cu celelalte fecioare de o vīrstă cu sine, īşi petrecea viaţa foarte cu rīnduială. Pentru că de dimineaţă pīnă la al treilea ceas din zi, stătea la rugăciune; iar de la al treilea ceas pīnă la al nouălea, se īndeletnicea cu lucrul mīinilor sau cu citirea cărţilor sfinte. De la al nouălea ceas, iarăşi īşi īncepea rugăciunea, de la care nu īnceta, pīnă cīnd nu i se arăta īngerul, dintr-ale cărui mīini se obişnuise a-şi primi hrana. Şi aşa mereu tot mai mult sporea īn dragostea lui Dumnezeu".

 

Astfel a fost viaţa ei īn feciorie, cīnd locuia īmpreună cu fecioarele cele de o vīrstă. Din zi īn zi crescīnd şi īntărindu-se cu duhul, creştea īntr-īnsa şi viaţa cea cu nevoinţă, cu iubire de osteneală şi rugăciune. Pentru că mergea din putere īn putere, pīnă cīnd a umbrit-o puterea Celui de sus. Iar cīnd i se arăta īngerul aducīndu-i hrană, a văzut cu ochii săi chiar arhiereul Zaharia, despre care mărturiseşte Sfīntul Gheorghe Nicomidianul, zicīnd: "Din zi īn zi, īnaintīnd cu vīrsta, se īnmulţeau şi darurile Duhului Sfīnt īntru dīnsa".

 

Apoi petrecea īmpreună cu īngerii, lucru pe care şi Zaharia īl ştia. Căci intrīnd el īn altar, după obiceiul său, ca arhiereu, a văzut pe cineva că vorbea cu fecioara, dīndu-i hrană, şi avīnd chipul străin - pentru că era īnger cel ce se arăta. Şi īnspăimīntīndu-se Zaharia, cugeta īn sine:

 

"Ce este această nouă şi neobişnuită asemănare īngerească ce s-a arătat şi vorbea către fecioară, cu chip fără de trup, aducīnd hrană care hrăneşte trupul, cel cu firea nematerialnică, dīnd fecioarei mīncare materialnică? Acea vedere īngerească se făcea numai preoţilor, şi aceea nu totdeauna; iar către partea femeiască şi īncă către o fecioară aşa tīnără, nicidecum nu este obişnuit a se vedea. Căci de ar fi fost dintre cele īnsoţite cu bărbat, dar fără copii, s-ar fi rugat ca să i se dea rod - precum s-a rugat Ana odinioară -, atunci nu m-aş fi minunat de arătarea īngerească.

 

Dar fecioara astfel de lucru nu cere şi, precum văd, totdeauna i se arată īngerul. Pentru aceasta sīnt īn mai mare mirare, īn spaimă şi īn īndoială. Căci, ce poate să fie aceasta? Şi ce vine, să-i vestească īngerul? Ce este hrana aceea ce i se aduce? Şi de unde se ia? Cine pregăteşte acea hrană? Şi ce mīnă face acea pīine? Pentru că īngerii nu se īngrijesc pentru trebuinţele trupeşti, deşi mulţi oameni au fost hrăniţi printr-īnşii, dar hrana aceea o pregătea mīnă omenească.

 

Căci īngerul, slujind lui Daniil, deşi putea, cu puterea Celui Preaīnalt, nu prin altcineva, ci prin sine să īmplinească cele poruncite, a luat pe Avacum cu scafa (vas), ca nu cumva vedenia cea īngerească şi hrana cea neobişnuită, să īnfricoşeze pe cel ce īl hrănea. Iar aici singur īngerul vine către fecioară, care lucru este plin de o taină, pe care eu nu o pricep. Ce este aceasta? Căci chiar din copilăria ei s-a īnvrednicit de daruri ca acestea, ca să-i slujească cei fără de trupuri.

 

Ce este aceasta? Au doar īntru dīnsa se vor īmplini graiurile prooroceşti? Au doar īntru dīnsa va fi sfīrşitul aşteptării noastre? Au doar dintr-īnsa va lua fire Cel Care are să vină să mīntuiască neamul nostru? Căci această taină a fost mai dinainte proorocită, şi Cuvīntul caută pe aceea care să slujească tainei. Au doar nu este alta mai dinainte aleasă ca să slujească tainei, fără numai fecioara aceasta, pe care o văd?

 

Cīt eşti de fericită casa lui Israel, din care a odrăslit o vlăstară ca aceasta! Cīt eşti de fericită rădăcina lui Iesei, din care a ieşit viţa, care are să odrăslească lumii floarea mīntuirii! Cīt de slăvită este pomenirea părinţilor acesteia! Cīt sīnt de fericit şi eu cel ce mă satur de o vedere ca aceasta şi īnfrumuseţez o Fecioară ca aceasta, spre a fi mireasa Cuvīntului!"

 

Pīnă aici este povestirea Sfīntului Gheorghe Nicomidianul.

 

Īncă şi Fericitul Ieronim asemenea grăieşte: "Cum că īn toate zilele o cercetau pe dīnsa īngerii şi de m-ar fi īntrebat cineva pe mine cum a petrecut acolo, Preacurata Fecioară īn vremea copilăriei sale, aş fi răspuns că acel lucru numai lui Dumnezeu singur i-a fost ştiut şi lui Gavriil Arhanghelul, păzitorul ei cel nedepărtat, care īmpreună cu alţi īngeri venea adeseori la dīnsa şi cu dragoste vorbeau īmpreună cu dīnsa".

 

Astfel petrecea Preacurata Fecioară īn sfīnta sfintelor īmpreună cu īngerii, dorind ca īn veci să vieţuiască īntru curăţenie īngerească şi īn feciorie, după mărturia sfinţilor īnvăţători, Grigore de Nissa, Ieronim şi a celorlalţi, care zic că această Fecioară singură şi-a logodit fecioria lui Dumnezeu. Pentru că īn Legea veche era neobişnuit fecioarelor a nu se mărita, căci mai cinstită era īnsoţirea decīt fecioria. Iar Preacurata Fecioară a cinstit fecioria, mai vīrtos decīt īnsoţirea şi, făcīndu-se mireasa lui Dumnezeu, ziua şi noaptea Īi slujea Lui īn curăţenia fecioriei sale. Iar Duhul cel Preasfīnt, cu bunăvoinţa lui Dumnezeu Tatăl, pregătea īntru dīnsa sălăşluirea lui Dumnezeu Cuvīntul.

 

Să fie dar Preasfintei şi Celei de o fiinţă şi nedespărţitei Treimi, slavă şi mulţumire. Iar Preacuratei Stăpīnei noastre Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, cinste şi laudă, de la toate neamurile īn veci. Amin.

 

Design by Andrei