Parohia Ortodoxa Sfinţii Arhangheli Mihail si Gavriil are propriul locas de cult, la adresa 2430 Avenue Charland, Montréal, QC, H1Z 1C1.
     
    Sprijiniţi biserica!  
    Inchirierea sălii parohiale pentru recepţii  
    Cum să ne pregătim să venim la biserică  
    Cuvīnt de Īnvăţătură  
    Īn Memoria lui Cătălin Ipodiaconul  
Anul Māntuirii 2014
Miercuri 26 Noiembrie
Preacuviosul Parintele nostru Stelian Paflagonul

Un scurt īndreptar de viaţă dat de Părintele Arsenie Boca
 

Părintele Arsenie Boca, trecīnd un tīnăr pe la el, i-a spus un program de īnvăţătură, un cuvīnt de īnvăţătură care e tot un fel de program şi a zis aşa : oxigen, glicogen, somn, să-ţi păstrezi hormonii şi să ai concepţie de viaţă creştină.

 

Oxigen īnseamnă să trăieşti īn aer cīt mai curat, cīt mai oxigenat, cīt mai bun, să fie cīt mai aerisit acolo unde īţi duci viaţa.

 

Glicogen, īnseamnă de fapt zahărul din ficat, zahărul animal, dar părintele are īn vedere prin acest cuvīnt hrana raţională : să nu mănīnci prea mult, să nu mănīnci peste măsură dar nici prea puţin.

 

Somnul, să dormi atīt cīt īţi este necesar să poţi desfăşura o activitate eficientă şi mai ales intelectuală. Să ştiţi că cel ce nu-şi īmplineşte somnul nu dă randament maxim, mai ales la chestiunile intelectuale. Părintele zicea că sunt necesare 6 ore de somn continuu īn 24 de ore. Nu trebuie să se silească nimeni să facă performanţe de priveghere. Priveghere să faci īn īnţelesul de a nu fi īmpresurat de gīnduri rele, să ai īntotdeauna o trezvie, să fii īntotdeauna treaz cīnd faci ceva. Ca să stai şi să nu dormi toată noaptea, trebuie să stai şi să dormi ziua, pentru că trebuie avut īn vedere organismul aşa cum l-a lăsat Dumnezeu. Un părinte duhovnicesc zice că s-a păgubit mai mult din priveghere şi nemīncare decīt din mīncare multă şi somn mult ( Sfīntul Moise Arabul, īn Filocalia, vol. 1 – cap. Convorbiri cu părinţii din pustia sketică ). Bineīnţeles, noi nu zicem că oamenii trebuie să doarmă foarte mult, dar zicem că trebuie să ştie fiecare cīt trebuie să doarmă ca să fie treaz

 

Să-ţi păstrezi hormonii īnseamnă să nu faci risipă pe poftele trupeşti, să trăieşti o viaţă īnfrīnată, să fii cīt mai īnfrīnat şi atunci te ajută puterile care sunt īn tine, te ajută să duci o viaţă plină, frumoasă, o viaţă simţită

 

Concepţie de viaţă creştină, īnseamnă să te conduci după Evanghelie, după īnvăţăturile Sfinţilor Părinţi, să ai īn vedere nişte lucruri care sunt de căpetenie. Dacă ai altă concepţie decīt concepţia de viaţă creştină, nu ajungi la mīntuire, nu ajungi la ceea ce vrea Dumnezeu cu fiecare dintre noi.


Neajunsurile duhovniceşti ale īncepătorilor

Īnclinaţii spre trufie

Mai curānd vor să dea lecţii decāt să primească. Ei osāndesc īn inima lor pe cei ce nu pricep credinţa după felul lor şi această simţire, mai īntāi tăinuită, o scot la iveală prin cuvinte şi atunci ţi se pare că auzi pe fariseul care crede că preamăreşte pe Dumnezeu lăudāndu-se cu faptele sale şi dispreţuind pe vameşul. Asta īnseamnă să faci pe voia diavolului. Acestea toate īmping sufletul la māndrie şi la trufie. Acestea nu sunt de nici un folos īncepătorilor (, dar şi că ele īi schimbă īn păcate). Căci nu pot să se mai sufere unul pe altul, şi dacă se găseşte vreun concurent ca să-l īnjosească pe aproapele său, aceste lucruri īi plac. Vor vedea paiul din ochiul fratelui lor, dar bārna din ochiul lor nu o vor vedea; ei vor strecura ţānţarul altora şi vor īnghiţi cămila lor.

Nu le plac duhovnicii care nu-i laudă īn faptele lor şi nu judecă buna lor lucrare, fiindcă astfel de ucenici nu caută decāt să fie preţuiţi şi lăudaţi īn tot ceea ce fac ei.

Īncearcă să convingă pe alţii că ei au duhul desăvārşit şi adevărata evlavie.

Ajung chiar să nu-şi mai mărturisească păcatele ca să nu se īnjosească şi ferind greşalele pentru a le face puţin mai grele(?). Se vor feri ca de foc să preamărească pe alţii, dar nu le displace să fie preamăriţi ei. Ba cāteodată merg pānă acolo ca să ceară ca să-i preamărească oamenii. Īncepătorii scapă foarte rar de vreuna din aceste slăbiciuni.

Īnclinaţii spre zgārcenie duhovnicească

Se tānguiesc atunci cānd nu primesc māngāierile care le aşteptau din partea duhovnicilor sau aproapelui.

Caută a se umfla de sfaturi şi īnvăţături duhovniceşti.

Īnchină tot timpul cititului şi nu mai au timp pentru lucrarea(?) care este prima lor datorie.

Īnclinaţii spre mānie

Au īn permanenţă o proastă dispoziţie.

Īşi fac datoria numai de māntuială.

Se supără pentru toate fleacurile şi ajung cāteodată de nesuferit.

Pun vina pe greşealele altuia.

Īi bārfeşte pe ceilalţi.

Face morală cu acreală, īn ton, ca şi cānd numai el ar avea dreptul la virtute.

Īnclinaţii spre lăcomie duhovnicească

Se istovesc īn canoane.

Se dedau fără de frāu la posturi.

Se sustrag din faţa acelora care i-ar īndemna pentru hrana trupească.

N-au dreaptă socoteală.

Lucrează īmpotriva poruncilor.

Doresc mai mult un canon trupesc decāt un canon al judecăţii.

Lipsa de ascultare de duhovnic.

Se trufesc prin diferite osteneli fără dreaptă socoteală.

Pe astfel de ucenici īi īncurajează diavolul să facă astfel.

Caută să smulgă duhovnicilor sfaturi după cum le place lor.

Īn cazul că sunt respinşi au māhnire ca de copii.

Ceea ce fac, fac numai de māntuială pentru că sunt convinşi că nu fac nimic bun īnaintea lui Dumnezeu cānd nu lucrează cum le place lor.

Se īmpărtăşesc fără īncuviinţarea duhovnicului de mai multe ori.

Īnclinaţii spre pizmă şi lume

Īi sare īn ochi binele duhovnicesc al aproapelui.

Suferă cānd aude că cineva este lăudat.

Virtutea altuia īl īntristează şi dacă are prilej o va prigoni şi ponegri, cu scop de a-i risipi pe cāt e posibil laudele.

Doreşte să fie primul īn toate.

Vrăjmaşii omului duhovnicesc: lumea, trupul, diavolul

Aceştia trei īn mod sigur īi ies omului īn calea duhovnicească.

Cei buni

Se arată prin smerenia lor.

Nu ţin seama de lucrurile lor personale şi nu pun decāt foarte puţin preţ pe ele. Cāt despre alţii, tot li se pare mai presus.

Īn toate lucrurile lor smerenia stăpāneşte.

Cu cāt lucrează mai mult cu atāt īşi plac mai puţin.

Dorinţa vie le este de-a place lui Dumnezeu.

Tot ceea ce ostenesc ei pentru Dumnezeu li se pare nimic.

Sunt foarte fericiţi cānd nu sunt băgaţi īn seamă şi cānd sunt criticaţi de alţii īn lucrările lor. Cānd sunt lăudaţi de cineva ei sunt foarte uimiţi.

Nu doresc altceva să īnveţe decāt numai ce le este de folos.

Cei smeriţi nu dau īnvăţături nimănui.

Liniştirea

Petrecerea neīmpărtăşită, ferită de orice grijă a vieţii, ca astfel omul să poată, prin depărtarea de oameni şi deīmpărtăşiri(?), să fugă de zgomot şi de cel ce "umblă răcnind ca un leu căutānd pe cine să īnghită", prin īntālnirile şi grijile vieţii. Trebuie să aibă numai o singură grijă, cum să placă lui Dumnezeu mai mult şi să-şi facă sufletul neosāndit īn ceasul morţii şi să afle, cu toată sārguinţa, lucrările fine ale dracilor şi greşalele sale ce īntrec nisipul mării. Cunoscāndu-le pe acestea omul plānge pururea, dar e māngāiat de Dumnezeu.

Postul

           Postul cu măsură sau māncarea odată īn zi (a nu se sătura). Māncarea să fie de un singur fel, din bucate neīnsemnate şi care se găsesc fără bătaie de cap şi pe care nu le pofteşte sufletul. Să mănānce īn fiecare zi un fel cu īnfrānare. Vinul e folositor la bătrāneţe, la neputinţă şi la frig şi atunci puţin. Iar la tinereţe, la căldură şi la sănătate mai bună este apa - dar şi aceasta puţină, căci setea e mai bună decāt toate poftele trupeşti.

         Privegherea

         E bine a folosi jumătate din noapte pentru somn, iar jumătate pentru psalmodie şi pentru rugăciune, pentru suspine şi lacrimi, ca prin postul şi privegherea cu măsură, să se facă supus sufletului sănătos şi gata spre tot lucrul bun, iar sufletul să capete bărbăţie şi luminare - ca să facă şi să vadă cele cuvenite.

         Psalmodia

         Rugăciunea trupească prin psalmi şi īngenuncheri ca să se deşire trupul şi să se smerească sufletul, ca să fugă vrăjmaşii noştri, dracii, şi să se apropie prietenii noştri, Īngerii, şi aşa să cunoască omul de unde primeşte ajutor.

         Rugăciunea

         Rugăciunea duhovnicească făcută prin minte care se fereşte de orice gānd. Stānd mintea īn cele zise şi căzānd la Dumnezeu cu īnfrāngeri negrăite, cere numai ca să facă voia dumnezeiască īntru toate faptele cugetărilor sale, neprimind nici un gānd, sau figură, sau culoare, sau lumină, sau foc, sau peste tot (orice) altceva ci ca una ce priveşte numai la Dumnezeu şi vorbeşte numai cu El fiind ajunsă fără formă, fără culoare şi fără figură. Căci aceasta este rugăciunea curată, care se cade să o aibă cel lucrător.

         Citirea

       Pentru a īnvăţa din dumnezeieştile Scripturi şi vieţile părinţilor cum să biruiască patimile şi să dobāndească virtuţile. Pentru ca să umple mintea lui cu cuvintele Duhului Sfānt şi să uite cuvintele şi gāndurile necuvioase care le-a auzit fiind afară de chilie. Cel ce vrea să īnveţe cunoştinţa de Dumnezeu, nu trebuie să fie numai cu auzirea. Pentru că altceva este auzirea şi altceva fapta. Cunoştinţa duhovnicească nu se iveşte numai din cugetare, ci se dă de la Dumnezeu după Har, celor smeriţi la cuget. Că cel ce citeşte Scripturile, poate le cunoaşte īn parte, nu e de mirare mai ales dacă e lucrător. Dar unul ca acesta nu are cunoştinţa lui Dumnezeu ci trebuie să asculte cuvintele celor ce au cunoştinţă de Dumnezeu: Prooroci, Apostoli, Sfinţi Părinţi (Preoţi).

         Īntrebarea celor cercaţi

       Despre orice cuvānt sau faptă se cade a īntreba pe cei cercaţi pentru ca nu cumva din necercare, sau din plăcere de sine, īnţelegānd şi făcānd ceva, unele īn locul altora, să rătăcească şi să cadă īn părerea de sine, īnchipuindu-şi că ştie cum trebuie, neştiind īncă nimic, cum zice Apostolul. Monahul trebuie să aibă răbdare īn toate cele ce vin asupra lui, pe care vrea Dumnezeu să le īngăduie asupra lui spre īnvăţare, spre cercare, spre cunoaşterea slăbiciunii sale. Să nu se facă īndrăzneţ, să nu-şi piardă nădejdea īn orice rău sau bine ce i s-ar īntāmpla. E dator să se ferească de orice vis, de orice vorbă şi de orice lucru fără rost, şi să cugete la numele lui Dumnezeu, mai des decāt răsuflă īn toată vremea şi īn tot locul şi lucrul, şi să cadă la El din suflet, adunāndu-şi mintea din toate lucrurile lumii şi căutānd să facă numai voia lui Dumnezeu. Atunci īncepe mintea să-şi vadă greşeala sa ca nisipul mării, şi acesta este īnceputul luminării sufletului şi decada(?) sănătăţii lui. Atunci īncepe să īnţeleagă binefacerile lui Dumnezeu şi greşalele sale. De atunci păzeşte poruncile īntru cunoştinţă, de la cea dintāi pānă la cea din urmă, fiindcă şi Domnul le-a pus ca pe o scară şi nu poate cumva să treacă peste una ca să ajungă la alta, ci trebuie să īnainteze de la cea dintāi la cea de-a doua şi aşa mai departe, face pe om Dumnezeu, prin Harul Celui ce le-a dăruit pe ele celor ce (aleargă) aleg să le īmplinească.

         Nici o altă făptură sau zidire īnsufleţită sau neīnsufleţită n-a călcat voia lui Dumnezeu vreodată, ci numai firea omenească, care bucurāndu-se de multe binefaceri, a māniat pe Dumnezeu necontenit.

         Milostenia

         Milostiv este cel ce miluieşte pe aproapele din cele ce le-a primit el de la Dumnezeu, fie bani, fie māncări, fie tărie, fie cuvānt spre folos, fie rugăciune, fie putere de a māngāia pe cel ce are lipsă de ea, socotindu-se că e datornic. Săracul poate trăi fără să-l miluiască, după puterea sa, nu poate el īnsă să trăiască şi să se māntuiască. Milostenia desăvārşită este aceea pe care ne-a arătat-o Hristos, care a răbdat moartea pentru noi, punāndu-ne tuturor o pildă şi un chip ca şi noi să murim pentru alţii, nu numai pentru prieteni ci şi pentru duşmani cānd vremea o cere. De la frica de Dumnezeu trece omul la buna cinstire. De la aceasta vine cunoştinţa prin care e sfatul şi dreapta socoteală.

         Ce urmăreşte Dumnezeu

         Pānă la judecata din urmă, māntuirea se poate dobāndi oriunde; şi pe cāmpuri de bătaie; şi se poate dobāndi şi īn iad; şi se poate pierde oriunde, şi īn mănăstire, şi īn ceata Sfinţilor Apostoli, şi s-a pierdut şi-n Rai. Tālharul, răstignit pentru faptele sale, a sărit de pe cruce īn Rai şi Lucifer ca fulgerul a căzut din Ceruri. Orbul din naştere capătă vederea şi a văzut pe Dumnezeu şi a vorbit cu El, iar fariseii templului o pierdeau, zicānd că-I păcătos şi are drac. Cereau semn şi umblau să omoare pe Lazăr cel īnviat a patra zi din morţi. Orbirea răutăţii, stānd de-a pururea īmpotriva Adevărului, nu are leac, dar are pedeapsă. De aceea īnfruntānd mānia, a zis că vameşii şi păcătoasele vor lua-o īnaintea "drepţilor" īn Īmpărăţia Cerurilor, şi că se face bucurie īn Ceruri, pentru un păcătos ce se īntoarce.

         Această īntoarcere urmăreşte Dumnezeu să ne-o cāştige, īnsă nu poate dacă nu ne īnvoim şi noi. De aceea ne poartă pe tot felul de căi, şi ne cheamă cu tot felul de surle şi, dacă trebuie, ne grăieşte şi cu tunul.

         Ceea ce urmăreşte Dumnezeu īn tot chipul este māntuirea sau īntoarcerea noastră duhovnicească spre El şi Acasă, chiar dacă mai rămānem şi īn viaţa aceasta. Oamenii īnsă, legaţi īn neştiinţă, scurţi la minte şi slabi īn credinţă, urmăresc viaţa pămāntească şi toată māhnirea lor e pentru trupuri (Īnţelepciunea lui Isus Sirah 41, 14).

         Cāt ţine forma aceasta de viaţă, oamenii vor fi amestecaţi: cei din Noul Testament, fiii Harului, cu cei din Vechiul Testament, pe care numai frica legii īi mai ţine īn rānduială şi oamenii fără nici un testament, oamenii fărădelegii şi ai neorānduielii fără leac, care sunt fiii celui rău.

         "Acela care iubeşte lucrurile bune şi frumoase tinde de bună voie spre Harul dumnezeirii, fiind călăuzit de Providenţă prin raţiunile īnţelepciunii. Iar acela ce nu-i īndrăgostit de acestea e tras de la păcat īmpotriva voii lui, şi lucrul acesta īl face judecata cea dreaptă, prin diferite moduri de pedepse. Cel dintāi, adică iubitorul de Dumnezeu, e īndumnezeit prin Providenţă, cel de-al doilea, adică iubitorul de materie, e oprit de Judecată să ajungă la osāndă." (Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, Īntrebarea 54, Filocalia, Sibiu, 1948, ed. I, vol. 3, p. 252).

            Drept accea pānă ce nu vom ajunge la aceeaşi părere cu Dumnezeu despre viaţa noastră pămāntească, precum şi despre cealaltă, de pe celălalt tărām, nu vom avea linişte īn suflet, nici unii cu alţii, nici sănătate īn trup şi nici īn orānduirea omenească.

            Trebuie să ne plecăm īnţelepciunii atotştiutoare a lui Dumnezeu, care, īn tot ce face, urmăreşte īnţelepciunea noastră, ori pricepem ori nu pricepem aceasta. Cānd ne plecăm capul şi vrem şi noi ce-a vrut Dumnezeu, īn clipa aceea căpătăm liniştea sufletului, orice ar fi dat peste zilele noastre. Căci El e Stăpānul vieţii şi al morţii, de El ascultă zidirea şi de El se teme iadul, şi din porunca Lui ascultă dracii de Satana al lor. "Toţi locuitorii pămāntului sunt nimica īnaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerului şi cu locuitorii pămāntului, şi nimeni nu poate să stea īmpotriva māniei Lui, nici să-i zică: Ce faci?" (Daniil 4, 32).

         Cānd a vrut să māntuiască pe Adam şi cu toţi drepţii, din iad i-a scos şi poate să scoată din ghearele morţii pe oricine vrea. De aceea au şi zis Părinţii, māngāind pe oameni: "Că păcătos ca un drac de-ai fi, nu deznădăjdui de puterea lui Dumnezeu", fiindcă oricine, care īn primejdie de moarte fiind, de va chema numele Domnului īşi va māntui sufletul său, căci, īn ce-l va afla moartea īn aceea va fi īn veci. Iată de ce, neştiindu-ne sfārşitul, suntem datori a ne afla mereu īn pocăinţă, ca īntr-īnsa să fim socotiţi īn veci. Amin.

Design by Andrei