Parohia Ortodoxa Sfinţii Arhangheli Mihail si Gavriil are propriul locas de cult, la adresa 2430 Avenue Charland, Montréal, QC, H1Z 1C1.
     
    Sprijiniţi biserica!  
    Inchirierea sălii parohiale pentru recepţii  
    Cum să ne pregătim să venim la biserică  
    Cuvīnt de Īnvăţătură  
    Īn Memoria lui Cătălin Ipodiaconul  
Anul Māntuirii 2015
Duminică 29 Martie
Sfintul mucenic Chiril diaconul

Duminica a 5-a din Post; A Cuvioasei Maria Egipteanca
Vă invităm la Biserică, spre a vă ruga īmpreună cu noi la Sfānta Liturghie!

Apostolul Evrei, Capitolul 9, 11-14;

11.



12.
Iar Hristos, venind Arhiereu al bunătăţilor celor viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare şi mai desăvārşit, nu făcut de mānă, adică nu din zidirea aceasta;
El a intrat o dată pentru totdeauna īn Sfānta Sfintelor, nu cu sānge de ţapi şi de viţei, ci cu īnsuşi sāngele Său, şi a dobāndit o veşnică răscumpărare.
13.


14.
Căci dacă sāngele ţapilor şi al taurilor şi cenuşa junincii, stropind pe cei spurcaţi, īi sfinţeşte spre curăţirea trupului,
Cu cāt mai mult sāngele lui Hristos, Care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfă fără de prihană, va curăţi cugetul vostru de faptele cele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu?

Apostolul Galateni, Capitolul 3, 23-29;

23.


24.

25.

26

Iar īnainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub Lege, fiind īnchişi pentru credinţa care avea să se descopere.
Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne īndreptăm din credinţă.
Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză.
Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa īn Hristos Iisus.
27.

28.



29.
Căci, cāţi īn Hristos v-aţi botezat, īn Hristos v-aţi īmbrăcat.
Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi īn Hristos Iisus.
Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă.

Sfānta Evanghelie după Marcu, Capitolul 10, 32-45;  

32.




33.



34.


35.


36.
37.


38.

Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea īnaintea lor. şi ei erau uimiţi şi cei ce mergeau după El se temeau. şi luānd la Sine, iarăşi, pe cei doisprezece, a īnceput să le spună ce aveau să I se īntāmple:
Că, iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osāndi la moarte şi-L vor da īn māna păgānilor.
Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorī, dar după trei zile va īnvia.
Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicāndu-I: Īnvăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine.
Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac?
Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stānga Ta, īntru slava Ta.
Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care īl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu?
 
39.


40.


41.

42.



43.


44.

45.



Iar ei I-au zis: Putem. şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu īl beau īl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza.
Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stānga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit.
Şi auzind cei zece, au īnceput a se mānia pe Iacov şi pe Ioan.
Şi Iisus, chemāndu-i la Sine, le-a zis: ştiţi că cei ce se socotesc cārmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpānesc.
Dar īntre voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare īntre voi, să fie slujitor al vostru.
Şi care va vrea să fie īntāi īntre voi, să fie tuturor slugă.
Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.

Sfānta Evanghelie după Luca, Capitolul 7, 36-50;  

36.


37.


38.




39.



40.


41.


42.


Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănānce cu el. şi intrānd īn casa fariseului, a şezut la masă.
Şi iată era īn cetate o femeie păcătoasă şi, aflānd că şade la masă, īn casa fariseului, a adus un alabastru cu mir.
Şi, stānd la spate, lāngă picioarele Lui, plāngānd, a īnceput să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir.
Şi văzānd, fariseul, care-L chemase, a zis īn sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă.
Şi răspunzānd, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Īnvăţătorule, spune, zise el.
Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci.
Dar, neavānd ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amāndoi. Deci, care dintre ei īl va iubi mai mult?
 
43.


44.




45.

46.

47.


48.
49.


50.

Simon, răspunzānd, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat.
Şi īntorcāndu-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat īn casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea īnsă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei.
Sărutare nu Mi-ai dat; ea īnsă de cānd am intrat, n-a īncetat să-Mi sărute picioarele.
Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea īnsă cu mir Mi-a uns picioarele.
De aceea īţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte.
Şi a zis ei: Iertate īţi sunt păcatele.
Şi au īnceput cei ce şedeau īmpreună la masă să zică īn sine: Cine este Acesta care iartă şi păcatele?
Iar către femeie a zis: Credinţa ta te-a māntuit; mergi īn pace.

Predică la Duminica a 5-a din Post - a Sfintei Maria Egipteanca
Despre slava deşartă şi mīnie  - Părintele Ilie Cleopa

     Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stīnga Ta, īntru slava Ta (Marcu 10, 36-37)

             Iubiţi credincioşi,

           Dacă aţi ascultat cu atenţie şi evlavie citirea Sfintei Evanghelii de azi, pe līngă alte sfinte īnvăţături care izvorăsc din cuvintele Mīntuitorului, aţi auzit şi de cererea celor doi Apostoli, Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu. Iată ce au cerut: Īnvăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stīnga Ta īntru slava Ta (Marcu 10, 35-37).

           Vedeţi, fraţii mei, ispita slavei deşarte cum a īndrăznit a se apropia chiar şi de ucenicii Domnului? Nu este de nici o mirare acest lucru, căci diavolul īncă īn Rai fiind a ispitit pe protopărinţii noştri Adam şi Eva tot cu ispita mīndriei şi a slavei deşarte. Că auziţi ce spune şarpele Evei: Nu, nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că īn ziua īn care veţi mīnca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscīnd binele şi răul (Facere 3, 4-5).  

            Diavolul şi īngerii lui au fost izgoniţi din cer tot pentru păcatul mīndriei şi al slavei deşarte, căci cugetau să se facă asemenea cu Ziditorul lor, Care i-a adus din nefiinţă īntru fiinţă. Iată ce zice dumnezeiasca Scriptură despre aceasta: Tu care ziceai īn cugetul tău: Ridica-mă-voi īn ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi pune jilţul meu! Īn muntele cel sfīnt voi pune sălaşul meu, īn fundurile laturei celei de miazănoapte. Sui-mă-voi deasupra norilor şi asmenea Celui Prea Īnalt voi fi (Isaia 14, 13-14). Vedeţi, fraţilor că păcatul mīndriei şi al slavei deşarte a fost pricina căderii satanei şi a īngerilor celor de un gīnd cu el?

        Cu acest păcat greu şi urīt de Dumnezeu a īnşelat diavolul şi pe strămoşii noştri īn rai, iar de atunci şi pīnă azi nu īncetează a ispiti pe oameni cu tot felul de īncercări, dar mai ales cu ispita mīndriei şi a slavei deşarte, pe care Preabunul Dumnezeu o urăşte atīt de mult.

        Aşa a ispitit şi pe ucenicii Mīntuitorului din Evanghelia de azi. Īnsă aţi auzit cu cītă blīndeţe şi īnţelepciune i-a īndreptat Mīntuitorul; nu i-a certat, nu i-a blestemat, nu i-a pedepsit, ci cu blīndeţe le-a zis: Nu ştiţi ce cereţi! (Marcu 10, 38). Ca unor copii neştiutori le spune că nu ştiu ce vor. După aceea le-a amintit de paharul sfintelor Sale patimi şi le-a zis: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care īl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? (Marcu 10, 38), iar ei au zis: "Putem", la care Iisus le-a adăugat: Paharul pe care Eu īl beau īl veţi bea, şi cu botezul cu care Mă botez vă veţi boteza (Marcu 10, 39). Īntr-adevăr, Iacob a fost ucis de Irod, iar pe Ioan l-a surghiunit īn Patmos Domiţian, păgīnul īmpărat al Romei.

        Īn acest fel amīndoi apostolii au băut paharul suferinţei pentru Domnul şi pentru Evanghelia Lui. Dar a şedea de-a dreapta Mea, nu este al meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit (Marcu 10, 40). Dar de ce a zis: Nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu (Matei 20, 23). Nimenea să nu socotească aici ca Arie ereticul că Mīntuitorul este mai mic ca Dumnezeire decīt Tatăl. Nu, ci acum Mīntuitorul vorbeşte ca om. Că se socotea mai mic după omenire nu după dumnezeire. Căci după dumnezeire era şi este īn vecii vecilor egal cu Tatăl. La fel īn alt loc al Sfintei Evanghelii ne īnvaţă, zicīnd: Iar Eu şi Tatăl Meu una sīntem (Ioan 10, 30); şi iar zice: Toate cīte are Tatăl ale Mele sīnt; de aceea am zis că din al Meu iau şi vă voi vesti vouă. Şi toate ale Mele sīnt ale Tale, şi ale Tale sīnt ale Mele şi M-am preaslăvit īntru ei (Ioan 16, 15; 17, 10). Iar īn alt loc zice: Nu crezi tu că Eu sīnt īntru Tatăl şi că Tatăl este īntru Mine? (Ioan 14, 10).

        Dar să mergem mai departe pe drumul cuvīntului spre a auzi ce zice Sfīnta Evanghelie: Auzind cei zece, au īnceput a se mīnia pe Iacob şi pe Ioan (Marcu 10, 41). Vedeţi fraţilor că pentru ispita mīndriei celor doi Apostoli, pe ceilalţi zece i-a ajuns ispita mīniei. Prea Īnduratul nostru Mīntuitor, iarăşi, ca pe nişte copii care nu ştiu ce fac, chemīndu-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cīrmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpīnesc. Dar īntre voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare īntre voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie īntīi īntre voi, să fie tuturor slugă (Marcu 10, 42-44). O bunătate şi dragoste fără margini a Mīntuitorului nostru, că şi pe cei dintīi, care erau ispitiţi de patima slavei deşarte, şi pe ceilalţi zece, care se mīniau asupra celor doi, cu mare blīndeţe şi īnţelepciune īi īndreaptă şi īi īnvaţă, să nu fie ca stăpīnitorii lumii, care cu multă trufie şi slavă deşartă conduc popoarele şi le domnesc.

        De aceea īi īnvaţă, zicīnd: Şi care vrea să fie īntīi īntre voi, să fie tuturor slugă (Marcu 10, 44). Prin aceste preasfinte īnvăţături alungă din mintea lor şi slava deşartă şi mīnia, căci aceste patimi sīnt amīndouă fiice ale mīndriei. Slava deşartă este īnceputul, iar mīndria este sfīrşitul! Īnsă şi la spălarea picioarelor la Cina cea de Taină, aceeaşi īnvăţătură īmpotriva slavei deşarte i-a īnvăţat: Voi Mă numiţi pe Mine Īnvăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sīnt. Deci dacă Eu, Domnul şi īnvăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şi voi sīnteţi datori ca să spălaţi picioarele unii altora; că v-am dat vouă pildă, ca, precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi (Ioan 13, 13-15).

        Ce este slava deşartă? După īnvăţătura sfinţilor Părinţi, slava deşartă este īnceputul mīndriei şi "numai atīta deosebire este īntre ele, cītă deosebire are copilul de bărbatul desăvīrşit şi grīul de pīine" (Filocalia, vol IX, Sf. Ioan Scărarul, Cuvīntul 22, Bucureşti, 1980). Pe slava deşartă cu "vaiul" o ameninţă Domnul zicīnd: Vai vouă, cīnd toţi oamenii vă vor vorbi de bine (Luca 6, 26). "Gīndul slavei deşarte este prea subţire şi cu lesnire stă pe ascuns līngă isprăvile faptelor bune şi nu mică nevoinţă trebuie spre a se izbăvi cineva de slava deşartă" (Ibidem). Cum poate cineva a se izbăvi de fiara aceasta cu multe capete a slavei deşarte? După īnvăţătura Sfīntului Ioan Scărarul, slava deşartă o izgoneşte de la sine, cel ce īn tot locul şi lucrul se defaimă pe sine, cel ce suferă cu vitejie ocările şi defăimările altora, cel ce trece fără de vătămare pe līngă laude şi cel care aleargă spra slava cea de sus, iar pe cele de aici le socoteşte gunoaie.

        Zice acelaşi sfīnt că "īnceputul neslavei deşarte este păzirea gurii şi iubirea de necinstiri, mijlocul este īncetarea tuturor ispitirilor gīndite ale slavei, iar sfīrşitul este ca pe cele ce ajută la necinstire să fie primite īnaintea oamenilor din inimă" (Ibidem). Numai acela are īnţelepciune smerită, care lucrează toată fapta bună cu scopul de a plăcea lui Dumnezeu, după cum ne īnvaţă şi Sfīntul Apostol Pavel, zicīnd: Ori de mīncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi (I Corinteni 10, 31; Coloseni 3, 18).

        La fel şi Sfīntul Efrem Sirul ne īnvaţă următoarele despre slava deşartă: "Sīrguieşte-te să fii defăimat şi te vei umple de cinstea lui Dumnezeu. Nu căuta să fii cinstit, plin fiind īnăuntru de răni. Ocărăşte-te pe tine, ca să fii cinstit şi să n-o doreşti ca să nu te necinsteşti". Apoi zice: "Cel ce aleargă după cinste, ea fuge dinaintea lui, iar cel ce fuge de dīnsa, cinstea aleargă după el şi propovăduitor al smereniei lui i se face īnaintea tuturor oamenilor. Fugi de slavă şi vei fi slăvit. Teme-te de mīndrie şi te vei mări. Dacă urăşti slava, fugi de cei ce o caută" (Filocalia X, Sf. Isaac Sirul, 1981, Cuvīntul 5. Pentru lepădarea de lume).

Iubiţi credincioşi,

        Pīnă aici am vorbit despre răutatea slavei deşarte, cu care au fost ispitiţi cei doi Apostoli Iacob şi Ioan. Īn cele ce urmează vom vorbi puţin despre păcatul mīniei, care nu puţin ne vatămă īn această viaţă. Mai īntīi să vedem ce este mīnia şi de cīte feluri este. "Mīnia este sutaşul raţiunii, răzbunătorul poftei. Cīnd dorim un lucru şi sīntem īmpiedicaţi de cineva, ne mīniem asupra lui ca unii ce sīntem nedreptăţiţi" (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, Bucureşti 1938, cap. 14). "Mīnia este aducerea aminte a urii ascunse, adică a pomenirii de rău. Mīnia este dorinţa de a face rău celui ce ne-a mīniat" (Filocalia IX, Sf. Ioan Scărarul, Cuvīntul 8).

        Felurile mīniei sīnt patru. Primul fel de mīnie se cheamă "iritare", al doilea fel de mīnie se cheamă "pizmă"; al treilea fel de mīnie se cheamă "zavistie", adică cea care zace mult īn sufletul omului şi caută răzbunare; iar al patrulea fel este mīnia cea dreaptă a lui Dumnezeu. Dumnezeu ne īnvaţă īn Sfīnta Scriptură să oprim mīnia noastră cea rea: Părăseşte mīnia şi lasă iuţimea (Psalm 36, 8). La fel şi marele Apostol Pavel, zice: Lepădaţi şi voi toate acestea: Mīnia, iuţimea, răutatea, hula, cuvīntul de ruşine din gura voatră (Coloseni 3, 8). Īn alt loc arătīnd acelaşi lucru, zice: Orice amărăciune şi supărare şi mīnie şi izbucnire şi defăimare să piară de la voi īmpreună cu orice răutate (Efeseni 4, 31).

        Sfīntul Ioan Scărarul ne arată prin ce faptă bună putem să gonim de la noi mīnia cea rea şi pătimaşă, zicīnd: "Precum apa īn văpaie cīte puţin adăugīndu-se, desăvīrşit pe văpaie o stinge, aşa şi lacrima plīnsului celui adevărat pe toată văpaia mīniei şi a iuţimii face s-o ucidă" (Filocalia IX, op. cit., p. 68).

        Cīt priveşte mīnia cea dreaptă a lui Dumnezeu s-a arătat prin multe feluri de pedepse, după cum despre aceasta ne arată dumnezeiasca Scriptură, zicīnd: Cu mulţimea slavei Tale ai surpat pe cei potrivnici. Trimis-ai mīnia Ta şi i-a mistuit ca pe nişte paie. La suflarea nărilor Tale s-a despărţit apa. Strīnsu-s-au la un loc apele ca un perete şi s-au īnchegat apele īn inima mării. Vrăjmaşul zicea: Goni-i-voi şi-i voi ajunge; pradă voi īmpărţi şi-mi voi sătura sufletul de răzbunare; voi scoate sabia şi mīnia mea īi va stīrpi. Dar ai trimis Tu duhul Tău şi marea i-a īnghiţit; afundatu-s-au ca plumbul, īn apele cele mari (Ieşire 15, 7-10).

        Īn alt loc, despre mīnia cea dreaptă a lui Dumnezeu, auzim aşa: Şi i-a lepădat Dumnezeu din pămīntul lor cu mīnie, cu iuţime şi cu aprindere mare şi i-a aruncat īn alt pămīnt, cum vedem acum (Deuteronom 29, 28). Iar dumnezeiescul şi marele Prooroc Isaia, arătīnd despre mīnia cea dreaptă şi sfīntă a lui Dumnezeu care va fi la sfīrşitul lumii, zice aşa: Pentru aceasta voi prăbuşi cerurile; şi pămīntul se va clătina din locul lui, din pricina furiei Domnului Savaot īn ziua iuţimii mīniei Lui. Atunci, ca o gazelă sperioasă şi o turmă pe care nimeni nu poate s-o adune, fiecare se va īntoarce la poporul său şi fiecare va fugi īn pămīntul său (Isaia 13, 13-14).

        Fraţii mei, acum să arătăm ce virtuţi sīnt īmpotriva mīniei. Cea dintīi faptă bună care stinge şi potoleşte mīnia este blīndeţea. Mīntuitorul nostru Iisus Hristos, voind să ne īnveţe prin ce putem linişti tulburarea mīniei a zis: Luaţi jugul Meu asupra voastră şi īnvăţaţi-vă de la Mine, că sīnt blīnd şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre (Matei 11, 29). Īn alt loc dumnezeiasca Scriptură ne īnvaţă, zicīnd: Fericiţi cei blīnzi, că aceia vor moşteni pămīntul (Matei 5, 5). Tot dumnezeiasca Scriptură ne īnvaţă, zicīnd: Răspunsul blīnd domoleşte mīnia (Pilde 15, 1; 16, 14; 25, 15). Sfīntul Apostol Petru arată că blīndeţea are mare preţ īnaintea lui Dumnezeu şi zice: Să fie omul cel tăinuit al inimii, īntru nestricăcioasa podoabă a duhului, blīnd şi liniştit, care este de mare preţ īnaintea lui Dumnezeu (I Petru 3, 4). Īncă şi Sfīntul Apostol Pavel ne arată că trebuie să sfătuim cu blīndeţe pe cei care vor cădea īn oarecare păcat şi zice: Fraţilor, chiar de va cădea vreun om īn vreo greşeală, voi cei duhovniceşti īndreptaţi pe unul ca acela cu duhul blīndeţii (Galateni 6, 1).

        Am īnsemnat acestea din dumnezeiasca Scriptură, ca să vă aduc aminte că cel mai bun leac īmpotriva mīniei este blīndeţea şi nepomenirea de rău, căci aceste fapte bune, şi pe cei răi īi pot face buni şi īi pot aduce la pocăinţă. Īn această privinţă am să vă reamintesc nişte istorioare din Pateric. Au venit odată hoţii la chilia unui bătrīn şi i-au zis: "Am venit să-ţi luăm toate cīte ai īn chilia ta". Iar el le-a zis: "Cīte vă place, fiilor, luaţi". Şi ei au luat toate lucrurile bătrīnului pe care le avea īn casa sa. Īnsă au uitat un săculeţ care era atīrnat īntr-un cui. Deci bătrīnul luīndu-l, alerga după ei, zicīnd: "Fraţilor, luaţi cele ce aţi uitat īn chilia voastră!" Iar aceia, umilindu-se pentru nerăutatea bătrīnului au adus īnapoi īn chilia lui toate cele luate, şi s-au pocăit, zicīnd īntru dīnşii: "Cu adevărat, omul lui Dumnezeu este acesta".

        Iarăşi citim īn Pateric că doi monahi locuiau īntr-un loc şi s-a dus la dīnşii un bătrīn ca să īncerce viaţa lor şi, luīnd un toiag, a īnceput a sfărīma verdeţurile unuia. Iar fratele văzīnd, s-a ascuns pīnă le-a sfărīmat toate. După ce a rămas numai o rădăcină, a zis fratele către bătrīn: "De voieşti, lasă pe aceasta să o fierb ca să gustăm din ea īmpreună!" Aceasta auzind bătrīnul, a pus metanie fratelui, zicīnd: "Pentru această nerăutate a ta se odihneşte Duhul Sfīnt peste tine, frate!"

        A zis dumnezeiescul Iov: Pe cel fără de minte īl ucide mīnia (Iov 5, 2). Iar Apostolul Pavel ne īnvaţă: Soarele să nu apună peste mīnia voastră (Efeseni 4, 26). Cu adevărat, pe cel fără de minte īl ucide mīnia, dacă nu va părăsi din inimă pomenirea de rău şi răzbunarea asupra celui ce l-a supărat, altfel avīnd ură asupra fratelui, ajunge să fie ca un ucigaş de oameni. Căci, după mărturia Sfintei Scripturi, oricine urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni şi ştiţi că orice ucigaş de oameni nu are viaţă veşnică (I Ioan 3, 15). Iată fraţilor, īn ce chip, pe cel fără de minte īl ucide mīnia. Căci de nu va părăsi mīnia şi ţinerea de minte a răului ajunge la ură şi prin ură se face ucigaş de oameni şi aşa īşi ucide prin mīnie şi răzbunare sufletul său.

Iubiţi credincioşi,

        Astăzi este Duminica a cincea a Postului Mare. Fiecare zi īn post trebuie să fie o nouă treaptă care ne urcă spre cer, şi ne apropie de Īnvierea lui Hristos. De aceea sīntem datori, fraţii mei, să ne silim zi cu zi la rugăciune, la īnfrīnare, la post, la īmpăcare duhovnicească cu toţi oamenii, la milostenie, la părăsirea păcatelor prin spovedanie şi la unirea cu Hristos prin Sfīnta Īmpărtăşanie.

        Astăzi am vorbit de două păcate foarte răspīndite la noi: slava deşartă şi mīnia. Cel mai potrivit timp de pocăinţă şi despătimire pentru noi toţi este Postul Mare. Acum să ne ostenim. Acum să ne rugăm mai mult. Acum să părăsim mīndria, mīnia, ura, īndoiala, desfrīnarea, necredinţa şi tot păcatul. Acum să ne īmpăcăm cu Dumnezeu, pīnă mai avem viaţă şi timp de pocăinţă. Nu vedem cu toţii cītă suferinţă este īn lume şi cīţi mor fără nici o pregătire creştinească? Cum vor fi izbăviţi de osīndă cei ce mor īn beţie şi desfrīu, cei ce mor īn ură şi procese, cei ce mor īn secte şi īn īntunericul necredinţei? Cine īi va elibera din chinurile iadului, dacă o viaţă de om pe pămīnt nu le-a ajuns să creadă cum trebuie īn Dumnezeu şi să facă fapte bune de pocăinţă? Să ne ferească Mīntuitorul de un asemenea sfīrşit īnfricoşător, fără salvare.

        Tot īn Duminica de astăzi Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfintei Maria Egipteanca, pe care ne-o dă ca model de pocăinţă pentru toţi. Această cuvioasă a fost īn tinereţe o mare păcătoasă. Dar ajungīnd la Mormīntul Domnului nu putea să intre īn biserică pentru păcatele ei cele cumplite. Atunci, venindu-şi īn fire a īnceput să plīngă cu amar pentru păcatele sale şi după ce s-a īnchinat, s-a făcut pustnică īn pustiul Iordanului. Acolo s-a nevoit singură 47 de ani, răbdīnd grele ispite, foame, gīnduri, frig şi lupte de la diavoli. La urmă, fiind descoperită de cuviosul Zosima, un sihastru sfīnt, acesta a spovedit-o, a īmpărtăşit-o cu Sfintele Taine şi, după īncă un an, a aflat-o adormită īn Domnul şi a īnmor-mīntat-o acolo. Pomenirea ei se face la 1 aprilie. Vedeţi cīţi ani s-a pocăit ea pentru păcatele făcute la tinereţe?

        Să urmăm şi noi pe calea pocăinţei, că fără aceasta degeaba trăim; ne cheltuim şi viaţa īn zadar, ne pierdem şi sufletul. Mai avem o săptămīnă pīnă la Duminica Floriilor. Este foarte bine ca īn aceste zile să vă spovediţi, iar la Florii să primiţi Trupul şi Sīngele lui Hristos.

        Continuaţi cu postul şi cu rugăciunea. Dar cereţi numai cele de folos pentru mīntuire. Īmpăcaţi-vă cu Dumnezeu şi cu oamenii şi aveţi mare grijă pentru copii. Să rugăm pe Bunul nostru Mīntuitor să ne scape de tot păcatul şi să ne primească, dincolo, de-a dreapta Sa, cu toţi sfinţii Săi. Amin.

 

       

Design by Andrei