Parohia Ortodoxa Sfinţii Arhangheli Mihail si Gavriil are propriul locas de cult, la adresa 2430 Avenue Charland, Montréal, QC, H1Z 1C1.
     
    Sprijiniţi biserica!  
    Inchirierea sălii parohiale pentru recepţii  
    Cum să ne pregătim să venim la biserică  
    Cuvīnt de Īnvăţătură  
    Īn Memoria lui Cătălin Ipodiaconul  
Anul Māntuirii 2015
Duminică 19 Aprilie
Īnvierea Domnului

Duminica a 2-a după Paşti; A Sfāntului Apostol Toma
Vă invităm la Biserică, spre a vă ruga īmpreună cu noi la Sfānta Liturghie!

Apostolul Fapte, Capitolul 5, 12-20;

12.


13.

14.


15.



Iar prin māinile apostolilor se făceau semne şi minuni multe īn popor, şi erau toţi, īntr-un cuget, īn pridvorul lui Solomon.
Şi nimeni dintre ceilalţi nu cuteza să se alipească de ei, dar poporul īi lăuda.
Şi din ce īn ce mai mult se adăugau cei ce credeau īn Domnul, mulţime de bărbaţi şi de femei,
Īncāt scoteau pe cei bolnavi īn uliţe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi, ca venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei
16



17.


18.

19.

20.

Şi se aduna şi mulţimea din cetăţile dimprejurul Ierusalimului, aducānd bolnavi şi bāntuiţi de duhuri necurate, şi toţi se vindecau.
Şi sculāndu-se arhiereul şi toţi cei īmpreună cu el - cei din eresul saducheilor - s-au umplut de pizmă.
Şi au pus māna pe apostoli şi i-au băgat īn temniţa obştească.
Iar un īnger al Domnului, īn timpul nopţii, a deschis uşile temniţei şi, scoţāndu-i, le-a zis:
Mergeţi şi, stānd, grăiţi poporului īn templu toate cuvintele vieţii acesteia.

Sfānta Evanghelie după Ioan, Capitolul 20, 19-31;  

19.




20.


21.

22.

23.

24.

25.

Şi fiind seară, īn ziua aceea, īntāia a săptămānii (duminica), şi uşile fiind īncuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat īn mijloc şi le-a zis: Pace vouă!
Şi zicānd acestea, le-a arătat māinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzānd pe Domnul.
Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
Şi zicānd acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfānt;
Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.
Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei cānd a venit Iisus.
Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, īn māinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu īn semnul cuielor, şi dacă
 


26.



27.



28.

29.

30.


31.

nu voi pune māna mea īn coasta Lui, nu voi crede.
Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi īnăuntru, şi Toma, īmpreună cu ei. şi a venit Iisus, uşile fiind īncuiate, şi a stat īn mijloc şi a zis: Pace vouă!
Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău īncoace şi vezi māinile Mele şi adu māna ta şi o pune īn coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios.
A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu!
Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!
Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus īnaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise īn cartea aceasta.
Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezānd, să aveţi viaţă īn numele Lui.

Predică la Duminica a 2-a după Paşti - a Sfāntului Apostol Toma
Despre īndoiala īn credinţă - Părintele Ilie Cleopa

             Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut  (Ioan 20, 29)

             Hristos a īnviat !
             Iubiţi credincioşi,

            Īn prima zi a Sfintelor Paşti, seara, ne spune Sfīntul Apostol şi Evanghelist Ioan, S-a arătat Iisus Hristos īnviat ucenicilor Săi, ascunşi de frica iudeilor, īntr-o cameră īncuiată din Ierusalim şi le-a spus: Pace vouă! După ce i-a liniştit, că erau tulburaţi şi cuprinşi de frică şi i-a īncredinţat de Īnvierea Sa din morţi, arătīndu-le mīinile şi coasta străpunse de cuie şi suliţă pe cruce, le-a adăugat: Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi (Ioan 20, 21). Prin aceste cuvinte Domnul a trimis pe Apostoli la propovăduire, avīnd misiunea să vestească Evanghelia mīntuirii la toate neamurile pămīntului.

Dar pentru a-i īntări cu putere de sus la această misiune dumnezeiască de īnnoire a lumii, Mīntuitorul a suflat asupra lor Duh Sfīnt, şi le-a dat putere să ierte păcatele oamenilor, zicīnd: Luaţi Duh Sfīnt! Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine vor fi ţinute (Ioan 20, 22-23). Nimeni nu poate propovădui pe Hristos dacă nu este trimis de Dumnezeu şi dacă nu este īntărit şi sfinţit de harul Duhului Sfīnt. Īnsă nu este destul pentru mīntuire numai să citim Sfīnta Scriptură şi să ascultăm cuvīntul Evangheliei. Trebuie să-l şi facem. Nu era suficientă Apostolilor şi ucenicilor Domnului

numai propovăduirea cuvīntului. Ea singură nu poate mīntui fără pocăinţă. Apostolii aveau datoria să-i īnveţe voia lui Dumnezeu, dar să-i cureţe şi de păcate, adică să le dezlege păcatele prin spovedanie, fără de care nu poate fi iertare, pocăinţă şi mīntuire. De aceea Domnul īntemeiază acum Taina Sfintei Spovedanii, ca urmaşii lor, episcopii şi preoţii, să spovedească pe cei ce cred, şi să-i dezlege de păcate. Aceasta este singura cale de mīntuire a creştinilor: Credinţa dreaptă īn Dumnezeu, īmplinirea poruncilor evanghelice şi dezlegarea păcatelor prin spovedanie.

    Dar, cu rīnduiala dumnezeiască, apostolul Toma nu era de faţă cu ceilalţi apostoli cīnd S-a arătat Domnul. Şi cīnd i-au spus toţi: Am văzut pe Domnul! el nici nu s-a bucurat, nici n-a voit să creadă, pīnă nu a văzut cu ochii şi a pipăit cu mīna rănile Mīntuitorului (Ioan 20, 25). După opt zile, adică īn Duminica a doua după Īnviere, iarăşi S-a arătat Iisus Hristos ucenicilor Săi, trecīnd prin uşile īncuiate. Atunci era şi Toma de faţă. După ce le-a zis din nou: Pace vouă, a spus cu mustrare pentru Toma: Adu-ţi degetul tău īncoace şi vezi mīinile Mele, şi adu-ţi mīna ta şi o pune īn coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios! (Ioan 20, 26-27). Iar Toma pipăind şi văzīnd rănile Domnului, cuprins de frică şi uimire, a strigat cu smerenie şi credinţă: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Mīntuitorul īnsă l-a mustrat pentru puţina lui credinţă, zicīnd: Pentru că M-ai văzut, Tomo, ai crezut? Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! (Ioan 20, 28-29).

    Toma era un apostol īndoielnic. El a crezut numai după ce a văzut şi a cercetat adevărul, pipăind rănile lui Hristos. De aceea l-a şi mustrat Domnul, căci credinţa vine din auz, iar nu din pipăire şi vedere. Credinţa vine din interior, din inimă, iar nu din afară. Credinţa vine din cuvīnt. Din cuvīntul de īnvăţătură auzit din gura mamei şi a tatei. Căci părinţii trupeşti ne sīnt primii dascăli de religie īn viaţă. Apoi, credinţa noastră īn Dumnezeu ne vine şi se īntăreşte īn noi din predica preotului la biserică, din sfaturile date de bătrīni, din citirea cărţilor sfinte şi mai ales din cuvintele şi īnvăţăturile pe care le auzim şi le citim zilnic īn Sfīnta Evanghelie.

   La formarea noastră duhovnicească şi la sporirea dreptei credinţe īn inimile noastre cel mai mare rol īl au părinţii trupeşti care ne-au născut şi părinţii sufleteşti care ne-au īnvăţat şi ne-au crescut īn frica de Dumnezeu, adică preotul satului, duhovnicul şi naşul de botez. Cīnd părinţii trupeşti şi cei sufleteşti sīnt buni şi īşi fac datoria creştină faţă de sufletele pe care le cresc şi le păstoresc, atunci se nasc şi se formează creştini buni, copii ascultători de părinţi, tineri cuminţi şi evlavioşi. Iar cīnd părinţii trupeşti sīnt necredincioşi şi stăpīniţi de patimi, iar cei sufleteşti sīnt indiferenţi şi nepăsători faţă de fiii lor sufleteşti, atunci copiii sīnt răi şi neascultători, tinerii sīnt necredincioşi sau īndoielnici şi caută dovezi văzute, ca Toma, pentru a crede īn nevăzutul Dumnezeu. Cei căsătoriţi vin rar la biserică fiind īnconjuraţi de griji pămīnteşti; mulţi īşi ucid copiii şi unii īşi distrug familia şi pacea sufletului prin divorţ. Dar şi bătrīnii care n-au avut īn tinereţe o viaţă religioasă profundă īşi sfīrşesc viaţa īn beţii şi indiferenţă religioasă, spre osīnda sufletelor lor.

   De vom cugeta mai mult la īndoiala apostolului Toma, vom īnţelege mai bine slăbirea credinţei īn Dumnezeu īn zilele noastre şi urmările ei cumplite, pe care le trăim.

Iubiţi credincioşi,  

   Īndoiala lui Toma la Īnvierea Domnului a avut şi un rol providenţial. Căci, prin pipăirea rănilor Mīntuitorului, Toma dovedeşte celor necredincioşi că Hristos a avut cu adevărat trup omenesc, asemenea nouă, afară de păcat şi că a pătimit cu trupul pe cruce pentru mīntuirea lumii. Iar dacă Toma s-a īndoit de Īnvierea Domnului, după ce şi-a pus mīna īn coasta Lui, s-a căit de necredinţa sa şi, căzīnd īn genunchi, şi-a mărturisit cu lacrimi credinţa şi păcatul său, prin aceste cuvinte: Domnul meu şi Dumnezeul meu!

   Oare cīţi dintre creştinii de astăzi nu cad īn păcatul īndoielii şi al necredinţei īn Dumnezeu? Īnsă se īntorc la credinţă, cu căinţă şi smerenie ca apostolul Toma? Din cauza fricii şi Petru s-a lepădat de Hristos prin cuvintele: Nu cunosc pe omul acesta! (Matei 26, 74). Dar īndată după cīntatul cocoşului, din miezul nopţii, Petru a ieşit afară şi a plīns cu amar. Toată viaţa s-a căit Petru de căderea şi necredinţa sa. Dar dintre noi cīţi creştini nu se īndoiesc de existenţa lui Dumnezeu? Cīţi nu-L īnjură şi-L hulesc? Cīţi nu caută dovezi şi zic: "Nu cred pīnă nu văd!" Cīţi nu caută să pipăie rănile şi coasta Domnului, căutīnd dovezi ale existenţei lui Dumnezeu prin pămīnt, prin mărturii vechi, prin tainele planetelor şi ale Universului? Cīţi nu zic dintre creştini: "Aici este raiul şi iadul! Aici pe pămīnt este totul!" Iar cīnd se văd bolnavi, īn faţa primejdiei, a sărăciei şi a morţii, nici atunci nu se căiesc ca Toma, să zică: "Tu eşti Domnul meu şi Dumnezeul meu! Acum cred īn Tine Doamne, că Tu m-ai zidit şi m-ai mīntuit. Iartă-mă de necredinţa mea!" Nici măcar la bătrīneţe nu se īntorc la Dumnezeu ca să plīngă cu amar ca Petru, viaţa lor din tinereţe, cheltuită īn desfrīu, īn răutăţi şi necredinţă.

   Puţini sīnt acei ce se pocăiesc de păcate la bătrīneţe. Cei mulţi mor aşa cum au trăit, īn necredinţă şi nepocăinţă, spre a lor veşnică osīndă. Cu adevărat, mare dar este credinţa īn Dumnezeu īnsoţită de fapte bune! De aceea a şi zis Mīntuitorul către Toma cea de-a zecea fericire: Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! (Ioan 20, 29). Iar cu alt prilej a zis către ucenicii Săi: Fericit este cel ce nu se va sminti īntru Mine (Matei 11, 6). Adică nu se va sminti din dreapta credinţă īn Dumnezeu, cum s-au smintit mulţi īn zilele noastre.

   De ce credeţi că se smintesc unii creştini īn Hristos şi cad din dreapta credinţă apostolică īn tot felul de secte şi grupări religioase? Pentru că ei vor să cuprindă cu mintea lor tainele şi dogmele credinţei. Ei vor să pipăie cu raţiunea lor limitată mīinile şi coasta Domnului, adică vor să īnţeleagă adīncul cel nepătruns al credinţei, mai mult decīt este dat omului să īnţeleagă.

   Dar cei mai mulţi se leapădă şi se smintesc de Biserica īntemeiată de Hristos din cauza mīndriei şi a neascultării lor. Se smintesc de Maica Domnului şi din mīndrie şi neascultare o defaimă spunīnd că ar fi fost o femeie de rīnd. Se smintesc de Sfīnta Cruce şi din aceleaşi pricini spun că este un semn de ocară, iar nu armă a creştinilor īmpotriva diavolilor, sfinţită cu sīngele lui Hristos. Se smintesc de sfintele icoane şi le numesc idoli, neīnţelegīnd sensul lor duhovnicesc. Se smintesc de sfinţi şi de cinstea dată lor şi-i numesc oameni de rīnd, iar pe ei se numesc drepţi şi mīntuiţi.

   Se smintesc de preoţi, nu le recunosc harul Duhului Sfīnt primit la hirotonie şi īi judecă. Se smintesc de Tainele Bisericii īntemeiate de Hristos, prin care se revarsă harul Duhului Sfīnt şi le refuză pe toate. Se smintesc de īnvăţătura Sfintei Scripturi şi o răstălmăcesc după voia şi mintea lor, spre a lor osīndă şi amăgirea multora.

   De vom rămīne īnsă statornici şi ascultători īn sīnul Bisericii Ortodoxe şi vom păstra cu sfinţenie dreapta credinţă dată nouă de Hristos, ne vom izbăvi de necredinţa lui Toma, de sminteala religioasă a sectelor şi vom īnţelege cum trebuie īnţeleasă īnvăţătura Sfintei Evanghelii īn sensul adevărat al celor două fericiri: Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! şi Fericit este acela ce nu se va sminti īntru Mine!

Iubiţi credincioşi,

   Se cade nouă astăzi, să ne bucurăm că stăm neclintiţi īn dreapta credinţă şi sīntem fii ai Bisericii lui Hristos de două mii de ani. Necredincioşii se leapădă şi caută să vadă pe Dumnezeu cu ochi trupeşti; īndoielnicii vor să pipăie rănile Domnului; cei slabi īn credinţă caută minuni; sectele părăsesc Biserica, răstălmăcesc dogmele credinţei şi vestesc altă Evanghelie; cei robiţi de patimi amīnă pocăinţa, iar noi, fiii īnvierii şi fiii lui Dumnezeu după har, să-I rămīnem credincioşi pīnă la sfīrşit, ştiind că cel ce va răbda toate pīnă la sfīrşit, acela se va mīntui (Matei 24, 13). Astăzi, a opta zi după Sfintele Paşti, Domnul īnviat S-a arătat Apostolilor şi le-a dat pacea Duhului Sfīnt după care suspină toată lumea. Astăzi Mīntuitorul l-a īncredinţat pe Toma că a īnviat cu adevărat şi ne īncredinţează şi pe noi că vom īnvia cu toţii la judecata de apoi.

   De aceea să ne bucurăm pentru īnviere. Să ne bucurăm pentru mărturisirea de credinţă a lui Toma şi să ne rugăm lui Dumnezeu ca şi ceilalţi īndoielnici īn credinţă şi doritori de semne şi minuni, tineri sau bătrīni, rude, vecini şi chiar fii, să mărtu-risească şi ei pe Hristos īmpreună cu Apostolul Toma. Să ne bucurăm cu adevărat că avem cu noi, īn mīinile noastre, pe Domnul īnviat şi sīntem izbăviţi de chinurile sufleteşti ale necredinţei şi īndoielii.

   Noi credem īn Dumnezeu şi nu căutăm să iscodim tainele credinţei sau să pipăim coasta Domnului. Cerul īnstelat ne arată puterea Lui. Soarele şi luna ne amintesc de strălucirea Lui. Florile cīmpului şi armonia creaţiei ne īncredinţează că Dumnezeu este frumuseţe. Copiii cei nevinovaţi, asemenea īngerilor, ne amintesc de bunătatea lui Dumnezeu şi ne īndeamnă la sfinţenie. Mamele cu pruncii la sīn, cīnd se roagă, ne aduc aminte de Maica Domnului cu pruncul Iisus īn braţe, care se roagă pentru mīntuirea lumii.

   Pentru toate acestea să ne īntărim mai mult īn credinţă şi să ne bucurăm. Ne putem şi noi atinge de Domnul cu inima, cu mintea, cu voinţa şi chiar cu trupul, dar nu cu nevrednicie sau cu īndoială ca apostolul Toma. Cu inima ne atingem de Domnul prin credinţă, evlavie şi rugăciune curată, duhovnicească. Cu mintea ne atingem de Domnul prin citirea Sfintei Scripturi şi a altor cărţi ziditoare de suflet.

   Cu voinţa ne atingem de Domnul prin săvīrşirea faptelor bune, īn dragoste şi smerenie. Iar cu sufletul şi cu trupul ne hrănim şi ne unim mistic cu Hristos Mīntuitorul prin Sfīnta Īmpărtăşanie, care este cea mai īnaltă cale de unire a noastră cu Hristos, fără de care nu ne putem mīntui.

   Vă reamintim că astăzi, la Duminica Tomei, numită şi "Paştele blajinilor" īn unele sate ies credincioşii la cimitir unde fac pomenire, dau de mīncare unii altora şi cīntă cu toţii troparul Īnvierii. Păstraţi cu sfinţenie acest obicei creştinesc. De altfel fiecare Duminică este un Paşte, este ziua Īnvierii Domnului, ziua bucuriei şi a mīntuirii noastre.

   Să păstrăm cu sfinţenie credinţa curată şi fierbinte īn Dumnezeu. Să ne ferim de necredincioşi, de sectanţi şi de īndoielnici, ca să nu cădem īn cursele lor. Să păstrăm cu grijă frumuseţea cultului ortodox şi toată tradiţia străbună moştenită de la īnaintaşi şi să trăim īn pace şi iubire unii cu alţii, ca īmpreună să cīntăm cu īngerii "Hristos a īnviat!". Amin.

 

Design by Andrei